virge

un cuvânt pe zi

2010-05-03T15:26:00.004+03:00

SIMPLÍST, -Ă, simplişti, -ste, adj. 1. (Despre concepţii, raţionamente, metode etc.) Care consideră lucrurile superficial, unilateral, neglijând uneori aspectele esenţiale. 2. (Despre oameni şi manifestările lor) Care este lipsit de complicaţii şi de subtilităţi intelectuale; care judecă în mod simplist (1) sau face dovada unei astfel de judecăţi. - Din fr. simpliste.

Dacă pun o întrebare, trebuie să capăt şi un răspuns.
Dacă mănânc, mă îngraş.
Dacă greşesc, trebuie să plătesc.
Dacă sunt rea, nimic bun nu mi se va întâmpla.
Dacă nu ştiu să ascult, nu voi fi ascultată.
Dacă merg la doctor, îmi va da un diagnostic.
Dacă merg la preot, îmi va alina suferinţa.
Dacă nu învăţ, nu voi ajunge mare.
Dacă muncesc, voi avea bani.
Alb spre negru e cenuşiu.

Ziarul de joi cu film

2010-04-29T11:30:00.001+03:00

Azi dimineata in 41:

" Libertatea, Click, Can Can, Gazeta, ( pauza ), Dilema avem! "

Se pare ca Charlie Chaplin circula cu 41.

oameni cu probleme

2010-04-26T23:18:00.007+03:00

Am oameni in jur si toti au probleme. Probleme ambulante, asta sunt; imi scriu pe mess in spatele unei fete zambitoare, imi vorbesc zilnic afisandu-mi o indiferenta , care mascheaza de fapt urlete si pumni, sau pur si simplu, ii gasesc captivi printre fantasme. Am spus astazi, "da-ti timp, fa-le treptat" sau "du-te si pune piciorul in prag" si deja ma simteam falsa, gandindu-ma la cum as putea pune eu, asta in aplicare si n-am gasit nici un raspuns. Pot sa dau o mie de replici terapeutice si sa ma joc de-a "umarul pe care poti plange", dar nu as face nici o diferenta. Mi-am infranat zeci de impulsuri astazi, neluand telefonul in mana si nescriind mesajele pe care le concepusem din nevoia de consolare sau din iluzia de rezolvare a problemelor partial fictive, partial dureros de prezente. Poate unele s-ar dizolva doar cu un singur telefon de genul, uita-te pe geam si vezi ca e soare, sau cu o o imbratisare scurta si atat, s-au dus.

Stiu ca nu e simplu, iar eu nu sunt acolo in forma in care tie ti-ar fi mai usor sa infrunti cotidianul, nu pot sa dau acel telefon salvator si nici nu pot face ca oamenii sa dispara, stau in umbra si astept sa treaca.

Oamenilor cu probleme le urez somn usor!

compromis

2010-04-24T00:01:00.002+03:00

Sa construim castele cu zece mii de turnuri, si din fiecare turn ai vedea cate un colt de lume. Ai sta si ai contempla universul, iar eu as urca sute de trepte in fiecare zi pana la tine.

Hai sa zburam cu balonul, ai avea liniste, iar eu as avea de fiecare data alt loc. Am ateriza printre copaci si am dormi pe iarba, te-ai vindeca de claustrofobie si toate alergiile ti-ar disparea. Am zbura deasupra podurilor si mi-as invinge teama de apa, as privi in jos si nu mi-ar fi frica ca ne prabusim.

Prefer aerul, zidurilor. Cum facem dintr-un castel un balon?

Vulcanul, al carui nume nu-l pot pronunta

2010-04-20T12:51:00.007+03:00

Probabil ca pentru multi vulcanul Eyjafjallajokull nu are are nici cea mai mica importanta si e si normal, nu zbori, nu te afecteaza. Vineri la 17.10 am avut zborul spre Roma Fiumicino, duminica la 18.50, ora Romei, trebuia sa fi avut zborul de intoarcere. Nici acum nu stiu de ce spatiul aerian a stat doua zile si jumatate inchis si de ce tocmai duminica s-au efectuat zboruri de testare. Noi am fost printre "norocosii" care au avut doar o zi amanare si care au ramas blocati in aeroportul din Roma si nu altundeva. Ma indoiesc ca la Baneasa sau la Otopeni s-au luat cele mai mici masuri in interesul celor carora li s-a anulat zborul. Vineri, cand am plecat spre Roma, scandal in Baneasa si tipete de ambele parti, oamenii, care erau disperati ca nu mai pleaca pe o parte, si personalul aeroportului pe de alta. Era de vis.
Nici in Roma lumea nu era in extaz, erau oameni care aveau deja doua, trei zile la activ de cand asteptau sa plece, deci, situatia era destul de disperata si acolo. Dar, nu tipa nimeni la tine si nu te dadeau la o parte de parca erai un gunoi care ocupa aeroportul. Terminalul 2 al aeroportului din Fiumicino a fost transformat practic in "hala de dormit".

30 de ore de asteptare, timp in care am fost ca intr-un montagne russe; cand eram acolo sus si credeam ca in sfarsit plecam, cand ne prabuseam si ne sfaramam in zeci de bucati, nu, nu plecam inca. Duminica pe la 18 ne spuneau ca luni sunt sanse mari sa plecam, apoi se instaura panica, ca s-ar putea inchide aeroportul din Roma si ca blestematul ala de vulcan erupe in continuare, e posibil sa se prelungeasca la nesfarsit. Sunam in disperare si scriam mesaje, vrand sa aflam ceva sigur. Luni dimineata aflam ca s-au deschis aeroporturile din Timisoara si Arad. Suntem in extaz, inca un pas pana la Bucuresti. La 12 aflam, ca Emil Boc a declarat ca Baneasa si Otopeni sunt deschise. Avem sperante. Totusi, zborul de ora 14 din Roma spre Bucuresti e anulat. Nu mai zice nimeni nimic, nu mai speram, nu mai credem, pur si simplu ne taram prin aeroport si fixam tabelele cu zboruri, jumatate din ele trecute cu rosu, anulate. Zborul spre Bacau de la ora 16, anulat, totusi cursele Cluj-Roma sunt trecute ca in desfasurare. nimic despre Bucuresti. Stam si numaram minutele, peste jumatate de ora ar trebui sa facem check-in-ul, dupa noul program. Peste inca o jumatate de ora aflam ca la 288, 289 si 290 se efectueaza check-in-ul pentru Bucuresti. Nimeni nu zice nimic, indraznim sa zambim, dar nu mai mult. De la 18.50, ora de plecare se muta la 19.50.La ora 17 check-in-ul inca nu e deschis. Asteptam confirmarea ca avionul a decolat din Romania, avem sufletul la gura si stam sprijiniti de bagaje. La un moment dat se anunta ceva, cineva striga din spate "Nu" si lumea se panicheaza. Stam si ne uitam dezorientati in jur, ca mai apoi sa ne spuna ca 290 e inchis si check-in-ul se efectueaza doar la 289 si 280. Nu mai rezistam mult, avem nervii intinsi la maxim si toata lumea face pronosticuri, noi nu mai avem demult energia pentru asa ceva. La 18.30 se deschide check-in-ul, la 18.46 avem biletul de decolare cu loc si tot, inca suntem sceptici, in avion o sa ne linistim. la 21.12 decolam in sfarsit. La 00.23 aterizam pe Baneasa. Un sentiment mult ravnit in ultimele doua zile ni se citeste pe fata. Acasa.
Un mic moment artistic al "colegilor de celula" din Portugalia, care stateau de vreo doua zile in aeroport si din pacate i-am lasat tot acolo.

Razboi

2010-04-12T23:52:00.002+03:00

Am 82 de ani si ma asez pe fotoliu ca sa-mi trag rasuflarea. Triumfatoare, ma las cu toata increderea in fotoliul, care parca devine din ce in ce mai mare pentru mine. A trecut jumatate de zi de cand caut ceva prin casa si acum traiesc sentimentul acela de eliberare, ca l-am gasit. Atipesc multumita, convinsa ca am castigat o batalie. In fiecare zi e la fel: caut, cred ca gasesc si apoi adorm. De fapt, doar am uitat ce cautam, iar maine cand imi amintesc o iau de la capat.

Din bucatarie

2010-04-06T22:12:00.003+03:00

La ora la care scriu e 11.52 si inca mai am sarmalele in cuptor. Care e povestea zilei de azi si ce rol au sarmalele in toata treaba asta? La 8 fix deschid ochii cu o mana pe laptop si una pe telefon. Deschid laptopul si totodata scriu un mesaj cum ca lucrez de acasa azi, parca pe ploaia asta n-am chef de drum prin metrou si 41.
Si un plan maret se naste in mintea mea, hai sa gatim intarziata mancare de paste. Al doilea an la rand cand ratam pastele romanesc si asa as manca niste sarmale! Fac ordine in emailuri, las instructiuni in dreapta si-n stanga si plec la piata.
La 9 si un pic am iesit pe usa, in aproximativ o ora, eram inapoi. Revin la calculator, nimic interesant in lipsa mea. Pun ouale la fiert, spal vasele, imi proportionez diverse ingrediente si apoi ma intorc la e-mailuri. Urmeaza vreo ora in care nu ma ridic de pe scaun si in care ouale puse la fiert crapa. Ma rog, trec peste, le inrosesc si apoi toc carnea pentru chiftele. Imbin prepararea lor cu clickuri, e-mailuri si alte comunicate esentiale, cam pe la ora 4 termin laborioasa activitate. Pe la 4 jumate ma apuc de sarmale, scopul suprem al zilei. Nu fac mare lucru, ca arde inboxul de plin ce e si ma tine blocata pana la 6 jumatate. Ziua mea de lucru a inceput cu o ora mai devreme si s-a prelungit mult peste program. Inchid totul si de la ora 7 incolo ma dedic in totalitate sarmalelor. La 8.30 le-am bagat in cuptor si cred ca ma culc fara sa apuc sa mananc o sarmala.
Rezultatul zilei de astazi, 12 oua fierte-crapate si vopsite, un platou de chiftele din care au mai ramas vreo 10 si o oala de sarmale care inca fierbe. Din 16 ore, cred ca 8 le-am pierdut cu gatitul si nu sunt incepatoare in ale bucatariei si am avut si ajutor la impachetat sarmalele.
Bottom line, mi-e imposibil sa calculez munca pe care au depus-o gospodinele in zilele dinaintea sarbatorilor. De fapt mi-e imposibil sa calculez, munca pe care o depun zilnic femeile casnice din Romania. Si zic Romania, pentru ca la noi e inca prezenta aceasta practica si nu da semne de diminuare.
Ce-as fi facut in mod normal? Ma trezeam la 8, ajungeam la birou la 9.30-9.45 si la 6 dadeam shut down. Apoi ori aveam scoala, ori alte activitati. Ajungeam acasa, faceam un dus, citeam 2 randuri sau vizionam 2 minute dintr-un film si adormeam.
In schimb ce fac acum? E trecut de miezul noptii, am facut un dus si astept sa inchid cuptorul. Imi miros degetele a varza murata, iar parul parca mi-ar fi stat toata ziua intr-o tigaie cu ceapa prajita. Mi-e somn si mi-a trecut pofta de sarmale.

Periodic

2010-03-28T23:15:00.003+03:00

Periodic vorbesc cu bunica la telefon, mai rar decat s-ar cuveni, ce-i drept, dar ma straduiesc sa mentin o oarecare traditie. La randul ei, bunica isi face datoria de a-mi readuce in minte anumite aspecte demult uitate ale vietii noastre de familie; eu zambesc cand aud, ea sporovaieste de zor si din cand in cand imi arunca niste intrebari care ma incuie de-a dreptul si atunci intervin pauzele lungi de gandire, ori nascocesc vreo scuza rasuflata, ori ma chinui sa-mi amintesc cum se intampla pe vremea aceea.
Multe lucruri s-au schimbat si degeaba incerc eu sa i le explic, stie de o mie de ori mai bine decat mine, e dovada vie a schimbarii si totodata singurul om la fel pe care il stiu de cand sunt. Are puterea incredibila de a ma intoarce in timp de fiecare data cand vorbim, acum sunt pe prispa ferindu-ma de o closca infuriata, apoi sunt in vie si ma prinde soarele pe umeri, iar imediat dupa asta ma cearta ca mananc intotdeauna turtele fierbinti.
Nimeni nu e dispus sa afle, cum nici tu nu retii mai mult de doua, trei nume si nici atunci nu le asociezi corect fetele, de aceea iti place sa te descoperi in vorbele cuiva care te stie. Stii ca la fiecare conversatie urmeaza setul obisnuit de intrebari si de sfaturi: sa mananci! sa ai grija sa nu racesti ca tu ai probleme cu gatul! au aparut urzicile, ah, dar stai ca tu nu mananci, numai sor'ta mananca; de gatit, mai gatiti? mai umbli noaptea prin somn? etc. .

Periodic imi iau doza de amintire.

For those who lose control

2010-03-21T22:07:00.005+02:00

Kirschblüten - Hanami

2010-03-14T22:30:00.002+02:00

Don't wear any make-up when watching this movie!

Plot

2010-03-12T21:59:00.005+02:00

Viata bate filmul sau filmul bate viata, sunt nehotarata asupra acestei chestiuni.

Uitandu-ma asta-seara la un serial idiot, era clasica faza din filme, unde el si cu ea se cearta si el pleaca trantind usa (putea la fel de bine sa fie ea, nu e o conditie necesara sa fie el ), ca pana la urma, el sa ajunga sa bata la usa unei alte femei. Deci, el, nervos (ranit), pleaca sa-si caute alinarea in bratele alteia, un scenariu rasfolosit in filme, incat cam de fiecare data intuiesti acest gest lipsit de spontaneitate al personajului in cauza.

Asta imi aduce aminte de o faza asemanatoare din realitate, numai ca pentru un film ar parea cam lipsita de originalitate, dar tot ma amuza mai tare decat orice film.

Avem in scena acelasi context tensionat, cu trantit de usi si vorbe ascutite aruncate cu precizie si o evadare in goana din ambientul ostil. Printre lacrimi si nervi, la pas alert, te tot gandesti la o scapare, la ceva care sa faca click. Poate ca, numai in mintea unui om bolnav ar aparea tentatia de "hai sa facem o faza de aia rasuflata ca-n filme" si pac pui mana pe telefon si apelezi numarul cu pricina. Telefonul suna, te tot gandesti cum sa construiesti un scenariu care sa te avantajeze, esti in incurcatura, victima sau calau? Ce scenariu se potriveste mai bine, ochi de soricel sau te duci si bati cu pumnul in masa? Cum dracu' se intampla in filme? Telefonul suna, suna si nimic la capatul celalalt. Mai suni o data, iti intra direct mesageria, fuck! Parca asta nu se intampla in filme, nu-i nimic trecem la planul B. Suni la alt numar, la fel de disponibil pentru situatii de urgenta. Suna din nou, mai scurt ca data trecuta si auzi imediat vocea salvatoare, doar ca in acelasi moment o alta voce rastita iti urla in cap "ce naiba faci, te crezi in filme?" . Te dezmeticesti, iti ceri scuze pentru ora tarzie, intrebi de sanatate si inchei cu o promisiune de revedere candva. The End

Compatimiti-ma, va rog!

2010-02-26T21:19:00.004+02:00

Sunt zile proaste, uneori chiar si depresive, mai ales in perioada asta, sau zile tensionate si nebune, cu picioarele in spinare, uitand pana si sa respiri. Dar la final rasufli, zici “gata, a trecut!”, si pui capul pe perna si adormi. Dar nu si azi!

Cu siguranta nu e cea mai proasta zi din istoria personala, dar e o zi in care strigi dupa compatimire, in mijlocul zilei erai undeva intre plans si urlat isteric, nu stiai daca sa mai spargi ceva sau sa aduni cioburile care deja erau facute morman in preajma ta. Nu e cea mai proasta zi!

Dimineata am visat o pisica, care m-a muscat de picior, spre seara s-a intors blestemata ca sa-si lase si urmele ghearelor pe mine, cand mi-am sters usa unui dulap peste mana dreapta provocandu-mi o zgarietura care ustura ingrozitor. Stiam eu ca nu e semn bun!

Vreau compatimire dintr-aia imbecila, cu ochii blegiti si incurcati, care nu fac decat sa dea din umeri si sa zica, nu stiu. Nu e nimic rau in asta, doar ca atunci cand urli la mai multa lume decat ai in mod real langa tine la sfarsitul zilei, nu mai ai dreptul sa pretinzi compatimire. E o zi trista, despre care am scris!

Cu gust racoritor de portocala

2010-01-28T21:26:00.000+02:00

O prezenta pe care o simti permanent ca o rasuflare rece in ceafa, dar care dispare de indata ce intorci capul si nici macar nu te miri ca totul se intampla in mintea ta bolnava, realul e mult prea neinteresant ca sa-l bagi in seama. Concentreaza-te!
N-ai habar de nimic si asta te macina, ce sa faci ? Sa mergi la cacealma, sa improvizezi, sa speri ca poate pacalesti si de data asta, legi doua fraze, zambesti frumos sau mai bine gasesti o scuza si amani pe mai tarziu. Asta din urma suna a tine si ai pus-o in practica de atatea ori, maine e alta zi si maine e cu siguranta mai bine.
Lucrurile nefacute si lucrurile imaginate. te rod. Planurile si promisiunile, azi, saptamana asta, semestrul asta, de data asta. dar, nu. Ce traiesti acum printre ai tai. doar ca plutesti cu mintea aiurea. Concentreaza-te putin!
Lipsa si imaginatia iti sunt potrivnice, li s-ar mai adauga atat de multe, dar ti-e rusine sa le insiri, cineva trebuie sa creada in tine, asa prost si rau, ai nevoie de ceva, care sa fie acolo. N-ai atata forta in maini ca sa darami lumi, ce ti-ar mai placea sa vezi cum se prabusesc unul cate unul, cum se acopera de praf si se sufoca, disparand. din visele tale bolnave.

asemeni unui spot publicitar. idiot.

Intrebare si raspuns

2010-01-17T23:24:00.000+02:00

Cum e viata? Asa suna o intrebare.
Viata? E rotunda si plata, are gust de apa si miroase a pamant. In momentul de fata e ninsa, dar maine dimineata, cu siguranta va fi calcata de noroi pe talpi si bruscata printre autobuze. Nu e precauta, are atatea litere de pus cap la cap, vorbe rostite fara noima, fraze citite din diferite foi si hartiute, tastaturi dezasamblate care leaga haotic cuvintele, si apoi alte si alte degete care se incapataneaza sa urmeze un tipar. Dar, bineinteles, ca e pusa pe muzica proasta si oricat ar vrea sa orbecaie in profunzimi si sa dezlege enigmele viselor bolnave, tot isi pierde orientarea si porneste in cautarea aventurilor din capatul lumii. N-ai cum sa o condamni, cum nici ea la randul ei nu acuza, asumandu-si rolul de marioneta fara sfori intr-o piesa jucata de mult prea multe ori ca sa se mai lase manevrata.
Asta e viata, deocamdata.

Punct si de la capat

2009-12-22T23:08:00.000+02:00

Nu am foarte multe de spus, decat ca se incheie 2009 si ca asta e ultimul post de acest gen, stelele prevestesc o schimbare a blogului in forma si continut. Nu mi-a placut niciodata sa fac urari, nici sa trag linie si sa adun, am o frica de rezultatele negative. Asa mi se intampla de fiecare data cand ma duc la magazin si daca n-am portofelul cu mine, am doar o suma fixa de bani, stau la coada calculand intruna preturi si sperand sa nu am mai multe produse decat pot plati. Sunt un om bolnav, care se simte nesigur fara portofel ( al meu ) in buzunar.
Un alt 2009, sigur nu va mai fi!
Am cateva chestii la care m-am gandit azi.

Cele mai frumoase cadouri ti le faci singur, dovada imi stau multe, cum ar fi o pereche de sandale, nepurtate ce-i drept, dar prezenta lor in cutia din dulap conteaza atat de mult; o calatorie intr-un oras in care m-as muta si maine daca as avea mai mult curaj; un telefon dat in miez de noapte care nu citeste ganduri; cartea din geanta pentru care inca mai am mustrari de constiinta. A fost o lista pe scurt a unora dintre cele mai frumoase cadouri de la mine pentru mine.

De ce vascul, o planta parazit, este considerata aducatoare de noroc? Norocul e un parazit?

Mesaj pentru doamna Catalina, in english, ca suna mai bine:
I hope you'll burn in hell, you reincarnated Ebenezer Scrooge! Merry Christmas you evil bitch!

Aici Bucuresti, maine mai vedem ce e!

Taraba cu de toate in toti

2009-12-12T02:26:00.000+02:00

Am fost clonata si distribuita in mii de corpuri care merg, respira si scriu despre mine. Originalul s-a pierdut de mult, incat nu se mai stie cui ar trebui sa-i fie platite drepturile de autor.
Asa mi-am citit propria copilarie in paginile altcuiva, incat mi s-a parut amuzant si nu prea am bagat de seama sentimentul de invidie care isi facea loc in mine, pe masura ce apareau discrepante intre copilaria de acolo si copilaria mea. La un moment dat, confundandu-ma cu personajul mi-a fost ciuda ca nu regasesc acele scene care pentru mine au contat mai mult decat orice. Mie nu-mi placea gemul, mai ales sa-l mananc dimineata, il uram. Nu ma intorceam de la gradinita, voiam doar sa mai dorm dimineata, as fi dat orice pentru cateva minute in plus de somn. Trezitul de dimineata a fost cosmarul copilariei, dar al copilariei care capatase un program, de la opt la unu , apoi culmea cosmarului, scoala, de la sapte la doispe, care se tot prelungea nenorocindu-mi timpul de stat “afara”. Nu am regasit toate astea acolo, desi le voiam (inca le mai vreau), dar sunt impacata si citesc in continuare, zambesc la fel de complice, retraind lacom senzatiile descrise negru pe alb. Sunt un eu deformat , dar ma resimt totusi ca eu.
E un loc blestemat in care te impiedici de fiecare data, indiferent de dimineata, pentru ca doar atunci ti se intampla, si-l urasti si ai vrea sa dispara. Te bucuri rautacios cand observi ca altcineva cade in aceeasi plasa, ii privesti figura si stii exact senzatia, iar in sinea ta esti mandra si usurata ca de data asta nu ai fost tu. E sentimentul ala de frustrare si de mustrare, al tau cu tine ca nu esti in stare sa observi un amarat de ciot sau macar sa tii minte ca data viitoare sa-l ocolesti. Toate astea sunt traite la infinit in acelasi loc de oameni diferiti, iar tu doar te adaugi lor.
Citind pe pagina altcuiva cum s-ar transcrie in cuvinte ceea ce tu nu ai reusit niciodata sa scoti din tine, ba mai mult chiar ai crezut pana atunci ca e proprietate privata si unica, ti-ai fi dorit sa ai o intreaga vitrina cu vase din portelan ca sa ai ce sparge in jur. E trairea ta si o vedeai numai pentru tine. Intinsa acolo in italics si descrisa pana la ultimul detaliu iti face greata si-ti starneste ura. Ma simt tradata si falsa.
Era senzatia mea, o traiam intre o suta de oameni la metrou, puteam sa merg cu ochii inchisi si sa simt exact cele cinci degete apasand cu putere, era o astfel de stare. Nu e descrierea aia patetica, care starneste mila. Refuz sa o accept si ar trebui eliminata de acolo, egoismul meu isi revendica senzatia nealterata.

Ar trebui sa facem un targ , in care sa ne pasam intre noi senzatii. L-as numi, Targ de trairi. Sa ne trecem toti senzatiile intr-un registru, astfel nu intra nimeni neautorizat in posesia lor. Sa fie un targ bazat pe troc, eu ti-o dau pe aia cand stateam si radeam pana la unu noaptea in fata blocului, iar de la tine o vreau pe aia cand ai reusit sa mergi pe bicicleta prima data. Asa ai sti ce dai si cui si nu te-ai mai trezi cu mii de clone mai bune sau mai proaste roind in jurul tau. Sa nu-ti mai gasesti trairile schingiuite si schelalaite in toate paginile.

Oferta zilei. Sentimentul de ok, ca lucrurile sunt cuminti si la locul lor, si ca nimic nu pare sa le disturba linistea. Il dau la schimb!

Nesomnul cu ochii inchisi, produce asemenea efecte.

Let's dine out at Harrods

2009-12-06T15:50:00.000+02:00

I'll put on my fancy dress, you'll put your new sexy hat on and Harrods it is!

Londra, Paris si n-am cuvinte

2009-12-04T01:16:00.000+02:00

Cum ar spune Ale, sa ne mutam in Londra si sa mergem in vacanta la Paris.

As putea sa povestesc trei zile despre Londra, despre Paris, despre granita dintre Luxemburg si Germania, despre Cosmopolitanul nemtesc ( revista ), despre undele de radio ale Austriei care acapareaza teritoriul maghiar, despre tiganii care fac bisnita cu vigniette la granita Romaniei, despre cum iti consumi toate gloantele incarcand un pistol imaginar.

Dar in schimb o sa povestesc pe scurt despre lucrurile la care inca ma mai gandesc. Cand vezi pe strada ca scrie look right, look left, ai impresia ca scrie pentru prosti. Niciodata n-am fost mai atenta cand trebuia sa traversez, de fiecare data eram derutata si cautam pe jos sa vad unde trebuie sa ma uit. E incredibil sa observi cum automatismele te controleaza intr-o asa mare masura incat iti pierzi simtul orientarii, te simti ca un robot caruia i-au fost schimbate setarile. La Tate Museum, am orbecait in intuneric si iarasi am intrat in panica, mi s-a parut geniala opera lui Miroslaw Balka, aici nu prea am ce povesti, e de trait pe propria piele si apoi fiecare poate trage niste concluzii despre cum reactioneaza in fata necunoscutului. La o temperatura de 5 grade, fetele erau incaltate in sandale, chestia asta am observat-o si-n Italia, ningea iar ele aveau in picioare balerini. Or fi stiind ele ceva ce noi nu stim. Au aceleasi please la tot pasul, precum au nemtii bitte, incat te simti prost ca tu nu-l prea folosesti. Au un umor la care doar ei rad cu pofta, in schimb tu zambesti numai cand ii vezi cat de tare se amuza si la auzul unor expresii de parca ar fi desprinse din filme, prea suntem obisnuiti cu americanismele, ar trebui sa mai bagam cate un bloody sau un rubbish in vocabularul nostru. Solutia nebautorilor de cafea e ceaiul cu lapte, iar englezii il fac cel mai bine. Camden Town e tot ce ti-ai putea dori, pentru el cu siguranta ne vom intoarce cat de curand.

De Paris m-am indragostit si punct. Ce e frustrant e ca, trebuie sa accentuezi corect sunetele, daca nu o faci, nu inteleg si mai bine vorbesti direct in engleza. Mai povestim pe parcurs, cand adaugam si cateva poze.

2009-11-24T08:13:00.000+02:00

Shine, gleam and sparkle like unto the Morning Star.

Let's fall in love, why shouldn't we?

2009-11-23T00:08:00.000+02:00

O noapte tacuta de noiembrie, 4 oameni pe o scena si jazz.

Let's close our eyes and make our own paradise.

A fost Diana Krall la Sala Palatului.

Si, da, au fost si alegeri.

Pana-n Pipera, e mult de mers?

2009-11-16T23:31:00.000+02:00

Intrasem in casa hotarata, mai bine zis pornita, sa scriu despre minunata zi de azi sau despre cum reactionez eu in fata unor stupizenii. M-am calmat, am reflectat si mi-am zis ca la mine e problema. Apoi ma uit la un extraordinar serial, Being Erica, pe numele lui de scena, si desi stiu ca restul casei nu e de acord cu mine, e, supriza, o alta stupizenie. Subiectul e simplu, o tipa se intoarce in trecut sa-si repare greselile, regretele, etc., incercand astfel sa-si puna viata actuala in ordine. E ceva de genul, dai cateva pagini in urma, stergi pe ici, adaugi un pic pe colo si gata, totul asa cum trebuie sa fie. Normal ca filmul e mult mai deep, doar eu nu ajung sa percep cum tipa isi da seama de profunzimea anumitor lucruri pe care le-a ratat pe parcursul anilor ( cred si eu, la 15 ani, viata nu arata ca la 30 ) si bla bla bla.

Dar pana la urma, am renuntat la a scrie posturi in care sa disec stupizenia lucrurilor si uitandu-ma cum lumea incape pe usa unui frigider, am realizat ca singurele lucruri certe sunt: maine e marti si nu circula metroul, si tot maine dintr-o solidaritate fortata trebuie sa descopar un traseu spre pipera cu ratb-ul. Asa ca, pana nu schimb ceva, acum si nu maine ( in trecut, e clar ca nu am cum sa ma intorc ) toate lucrurile o sa mi se para niste stupizenii.

Postare nefinalizata

2009-11-05T21:34:00.001+02:00

Am intors adevarul cu fata spre noi si i-am ras in nas. Am fost pentru un moment o scena, un cantec si o fotogratie, totul intr-o fictiune spontan imaginata si transpusa in real.

Cautand prin arhive am dat peste o postare nefinalizata si nu reusesc sa-mi dau seama despre ce voiam sa scriu. N-am nici cea mai mica idee. Suna interesant.

Blog singular

2009-10-31T19:38:00.000+02:00

Ieri dimineata am ajuns la birou plouata, prin consecinta imbufnata. La un moment dat cineva ma intreaba, ce-ai vrea ca sa-ti faca ziua mai buna, numeste orice. Ma uit pe geam si zic, vreau sa fie soare, nerealizand nicio clipa ce cer. Raspunsul a fost, pai atunci azi o sa apara soarele.

Am zambit la aceasta incercare a cuiva de a-mi insenina ziua si ma gandeam, da cum sa nu, imediat o sa apara, luand in deradere tot contextul. Cam pe la 3 imi suna telefonul si mi se spune sa ma uit pe geam. n-am vazut soarele intreg, dar erau cateva raze timide care incercau sa razbata de dupa niste nori imensi. Am ramas cu privirea pierduta si nici nu mai auzeam ce mi se spune, ma holbam la cer si radeam din toata inima.

Intamplarea nu are nicio tenta romantioasa, e doar gestul cuiva de a aduce zambete.

De ce am vrut sa scriu despre asta? Tocmai pentru ca in mod normal n-as scrie despre asa ceva si desi pare o faza rasuflata din filmele proaste, a fost un gest original de a ma binedispune. Zilnic ni se intampla lucruri care ne indispun, iar ziua de azi vine sa demonstreze treaba asta, din pacate nu pot sa aduc soarele pentru nimeni, iar ce e mai trist e ca nici macar nu pot sa zic ceva care sa suplineasca lipsa acestuia. Deci, intentiile bune trebuie apreciate, chiar daca nu sunt intotdeauna cele mai inspirate, macar sunt prezente si cineva incearca, unii nu stiu cum sa faca asta. ma numar printre ei.

Pentru ca la asta ne pricepem cel mai bine

2009-10-24T19:49:00.000+03:00

Specialitatea noastra e sa plecam. Stiu, am facut promisiuni, am zis gata, trebuie sa ne facem putina ordine in gospadarie ca nu se mai poate, plecam si la intoarcere iar sunt toate vraiste. Era gata, pana ieri cand am vazut biletele la wizz air spre Londra.
De ceva vreme vrem sa ajungem la Londra, dar din diverse motive tot am amanat-o, nu acum ca nu e timp, nu atunci ca nu avem bani, nu, nu, nu. Iar acum, da, da, da! Plecam la Londra si pentru ca o bucurie nu vine niciodata singura, se pare ca vom ajunge si la Paris.

Nu ne sperie ploaia, nu ne sperie nici inceputul de iarna, nu ne sperie nimic!

Cum sa nu-ti doresti sa te tunzi scurt?

2009-10-20T21:38:00.000+03:00

Hotel Chevalier este preambulul filmului The Darjeeling Limited, dar Natalie Portman m-a cucerit definitiv.
Si daca va obsedeaza melodia, asa cum mi s-a intamplat si mie de altfel, aflati ca este Peter Sarstedt, Where do you go to my lovely.

Jurnal + imi place

2009-10-18T15:43:00.000+03:00

Duminica. Ma trezesc, nu de dimineata si nu de buna voie, dar cu chef totusi. Raspund la telefon, ma bag inapoi in pat, caloriferul e pe jumatate incalzit, dar e bine. Ma scol din nou, ma uit in oglinda, arat bine pentru o noapte pierduta, mi-a crescut parul.

Am pus o melodie pe repeat, o iau razna in curand. Deschid geamul. E frig! Imi place sa privesc, dansez in fata geamului si e chiar bine.

Imi place ziua asta lenesa, imi place Bucurestiul din mine, imi place Clujul pentru ca e ieftin si boem, imi place Berlinul in care m-as ascunde, imi place acasa, in Venetia, imi place in Istanbul sa beau un ceai intre prieteni.

tam ta ram tam

as long as we are flying, all this world ain't got no end ... imi canta-n cap

Romania in lume, ep.1

2009-10-04T20:29:00.000+03:00

Eli e o amica din München, care recent a fost in Romania si pe care am gazduit-o in minunata noastra casa. Primesc zilele trecute de la ea un e-mail in care ma intreaba daca as fi de acord sa raspund la cateva intrebari despre populatia de etnie rroma ce convietuieste in Romania. O prietena de-a ei scrie un articol despre asta si as ajuta-o daca as face acest interviu. Cunscand-o pe Eli, zic ok. N-am nimic de pierdut, desi mi-am imaginat deja ce ma va intreba si atitudinea generala, dar zic poate am parte de o surpriza.

Si intr-adevar surpriza a existat. Dupa un schimb de e-mailuri in care am aflat ce face fiecare, a ramas de stabilit ziua cand facem interviul. In acest penultim e-mail organizatoric, aceasta domnisoara reporter nemtoaica a confundat Romania cu Bulgaria. Am zambit amar si i-am raspuns ca nu o pot ajuta din moment ce sunt in Romania. Acest fapt n-a afectat-o catusi de putin, a zis un sorry pentru confuzie si m-a intrebat in continuare cand putem vorbi.

Interviul a decurs exact asa cum ma asteptam, acelasi intrebari: ai avut colegi rromi in scoala, ai vecini rromi, sunt discriminati rromii, ce cred eu ca ar trebui facut, ca Madonna a zis si noi am huiduit. Tot tacamul de intrebari.

Cum poti sa faci un articol despre ceva ce nu cunosti?

Fatuca asta habar n-avea ce probleme au rromii din Romania si ce probleme avem noi cu ei, dar s-a trezit sa faca un articol pe tema asta. Da, hai sa scriem despre disriminarea rromilor din Romania sau Bulgaria, oricum ce spui despre una e valabil si pentru cealalta, asa aratam cu degetul, noi cei din civilizatie pe aia din jungla din estul Europei. Exact ca Madonna, care se trezeste vorbind, cand ea ar trebui sa cante, sau in cazul ei sa danseze si atat.

Mi-a promis ca-mi va trimite articolul, de abia astept sa-l citesc. Sper sa aiba imaginatie, macar.

Efectul eliberator

2009-09-30T00:55:00.000+03:00

Obisnuiesc sa am simpatii nejustificate fata de cei impotriva carora duc o lupta, indiferent de natura acesteia. In cele mai multe cazuri, respectivele sentimente se pierd in drum spre alte potentiale personaje adversare ori se transforma intr-o pronuntata ura crescanda.
Acest din urma stadiu cere multa munca de informare si multa vorbarie din partea vocilor care imi salasluiesc prin cap, nu e un proces tocmai constructiv, dar cu siguranta e mai eliberator decat simpatia aia cretina ( mai eliberator, e aberant ca exprimare, dar mi s-a parut relevant in contextul de fata ).
Alt obicei prost, in stransa legatura cu celalat, e sa-mi construiesc imagini despre oameni cu mult inainte de a-i cunoaste in realitate, indiferent ca aceasta posibilitate exista sau nu. Oricat de mult mi-ar placea mie sa spun ca oamenii sunt usor de intuit, nu e nici pe departe asa si pericolul tocmai de aici porneste, cand intreagul meu studiu de caz se darama doar privind o fotografie.
Asta mi s-a intamplat in seara asta, deschizand o banala fotografie in care o fata normala cu parul lung si negru, total neinteresanta la o prima vedere imi zambeste. O mai vazusem pana acum, dar nu clar si nici atunci nu-mi era mai draga, dar era deja construita minutios in capul meu si nu prea mai conta cum era ea de fapt, caci tot ce-mi spusesem despre ea era intemeiat, bine structurat, cu o tentativa spre a-i crede nevinovatia, exact cum trebuia. Cuminte si la locul lui; toata lumea, inclusiv eu, era multumita si spasita. Dar, nu! De ce? Pentru ca nu asta e zambetul pe care mi-l imaginam eu. Astfel, devine si mai mult vinovata si simpatia mea trece dintr-odata la ura despre care aminteam mai sus. Vinovatia-i era atenuata tocmai de ceea ce-i inventasem eu, special si comun, dar cum acestea nu exista sunt libera in a nu-i mai gasi scuze. Vinovata!

Multumesc, acum nici macar nu trebuie sa te mai plac si te pot uri in voie!

P.S. "Ura" si " a uri " nu sunt traite la adevarata lor greutate, au fost folosite doar in lipsa de alte cuvinte "relevante".

Keep on moving!

2009-09-28T00:24:00.000+03:00

Un pic nostalgica si lenesa totodata, am rascolit printre foldere si dvd-uri pline de praf, pretinzand ca fac ceva, astfel am dat peste un filmulet facut prin ianuarie.

Era incercarea esuata a unui interviu, ideea era sa facem un material despre prietenul nostru din Chile, Gonzalo, un om foarte interesant de altfel, dar pana la urma a iesit o filmare simpatica in care 4 pesonaje vorbesc si doar unul se vede.

L-am pus pe Gonzalo sa vorbeasca despre el, sa se descrie in putine cuvinte, iar el a raspuns in cel mai natural mod: " a dreamer, an observer, a traveller, like Bob Marley said, keep on moving. That's what I'm trying to do."

Gonzalo a calatorit in 22 de tari, pe 3 continente, are o memorie de scurta durata, nu fotografiaza cladiri si parcuri, se imbraca colorat si foloseste un singur pliculet de ceai la doua cesti. Studiaza in Argentina, iar in restul timpului lucreaza in supermarket ca sa-si stranga bani pentru calatorii. Ultima data a stat doua luni in Europa si anume lunile de iarna, pentru ca atunci e vara in Argentina si e in vacanta. Urmatoarea lui excursie va fi in Antarctica.

Educatia civica, sau mai mult lipsa ei

2009-09-17T22:56:00.000+03:00

Spiritul meu civic se rezuma la a nu arunca hartii, sticle, etc. pe jos, pentru ca "nu e frumos", asa m-a invatat mama cu un ton autoritar si cu o privire incruntata.

Nu ma implic in activitati "cetatenesti", nici la vot nu prea merg, habar n-am cine e primar in sectorul in care locuiesc, la curatenia de primavara nu ies, practic, mare lucru pentru societatea in care traiesc nu prea fac.

Am doua motive pe care mi le tot repet, si anume, nu am timp si apoi nu ma implic in cauze pierdute.

La 10 metri de blocul in care locuiesc era pana mai ieri, un chiosc deschis non-stop. Un chiosc ca toate celelalte cu tot felul de chestii marunte, dar absolut necesare, nu avea nimic special, decat ca era non-stop si era acolo, exact in locul ala binecuvantat. Nici nu mai tin minte de cate ori m-am trezit in miezul noptii ca nu am credit pe telefon si dadeam fuga pentru a-mi reincarca cartela, reusind astfel sa rezolv treburi "pe viata si pe moarte". Mi se facea pofta de ciocolata cu stafide la 3 dimineata, imi trageam pantalonii si plecam sa-mi indeplinesc poftele, era perfect.

Noi il numeam "la baba", pentru ca de obicei vindea o baba, ce avea un stil unic de a face conversatie.

Dar, nu mai e, s-a dus. Din nu stiu ce motive, a disparut totul, de parca nici n-ar fi fost, a aparut in schimb un gard ce imprejmuieste 30 de m patrati ( au luat si din parcul pentu copii ), cu o pancarta mare deasupra pe care scrie "Imobil multifunctional".

Alaturi , tocmai s-a construit o cladire de sticla cu etaj in care funtioneaza o frizerie, aceeasi frizerie care inainte se desfasura pe 3 metri patrati. Nu stiu care era scopul acestei constructii dar e evident ca nu a fost atins, din moment ce doar parterul e functionabil, iar incaperile de sus sunt goale.

Imi place cartierul in care stau, imi place blocul comunist in care ma culc si ma trezesc, imi plac cele pe care le vad de partea cealalta a bulevardului si-mi placea si baba, unde intotdeauna gaseam paine. Nu vreau cladiri de sticla pe strada mea. Stau 8-9 ore zilnic intr-o cladire de sticla, nu vreau s-o vad cand sunt acasa, vreau mosnegi care vand rosii, pepeni sau usturoi pe trotuar, vreau chioscul ala cu gemulet unde gasesti de toate, vreau sa dispara masinile parcate in fata bancilor, vreau doi caini in loc de zece. Vreau civilizatie, dar nu civilizatia lor!

Cladirea noua s-a construit pe spatiu verde, cea care urmeaza ocupa jumatate din suprafata unui parc, ce pot sa fac eu ca cetatean in privinta asta? Matusa mea s-a dus o data la primarie sa ceara amplasarea unui cos de gunoi in statia de autobuz, altcineva a trimis un e-mail in care se plangea de cainii din fata blocului; nu s-a rezolvat mare lucru in urma efortului lor. De ambele dati am zambit si am luat in deradere gestul lor, acum daca stau sa ma gandesc, poate ar fi trebuit sa subscriu la actiunile lor si nu doar sa zambesc.

De ce nu-mi place toamna?

2009-09-07T22:17:00.000+03:00

Pentru ca ploua.

Pentru ca toamna inseamna scoala, implicit restante, implicit sentimentul ala de nefacut lucrurile la timpul lor, vinovatie si automustrare cat cuprinde.

Zile scurte si nopti lungi.

Blugi stropiti pana la genunchi si umbrela vecinului care ti se scurge pe umar.

Nehotarare, adidasi sau pantofi?

Rochiile de vara, pe care nu am apucat sa le port, era timp.

Cearsaful, inlocuit cu o patura.

41 aglomerat, din nou.

La multi ani Ale!

2009-08-29T00:46:00.000+03:00

As putea sa-ti povestesc despre printesa Rozeta, dar sincer, nu stiu care dintre miile de variante pe care mi le-ai spus e cea adevarata, asa ca m-as rezuma la the morning star si a ei blue heart, dar si asta are un final cam incert, deci mai bine las lumea povestilor pentru adevaratii profesionisti.
Greu cu zilele de nastere, greu cu a-ti urma visul, greu cu dragostea, greu cu toate prostiile astea care ne umplu zilele. Dar, anul asta, ar trebui sa ai o zi de nastere extraordinara, esti acolo unde vrei sa fii, facand ceea ce-ti place si cu totii stim ca nu a fost tocmai usor. Anul asta e diferit si ne bucura, nu o gura mare si beata care incearca sa pronunte numele taximetristului, nu tort, nu baieti dezbracati ( asta era din visele mele ), ma rog, stii tu mai bine; esti acolo respirand arta prin toti porii ( sper) si facand lucruri memorabile à la Jan Saudek, sau poate un pic mai decente :D.
De ziua ta fii tu, a palestinian star, cu un suflet artistic, care isi intalneste seicul blond vorbitor de franceza, de origine araba, dar care de fapt locuieste in Istanbul, mai exact in Kadıköy unde detine si o ceainarie.
Daca nu te-am ametit destul, incat nici tu nu mai stii ce vrei, retine asta: suntem mandre de tine si ne pare rau ca in momentul asta nu-ti putem pune marsul tau preferat cu "La multi ani!", stim ca-ti lipseste :).
La multi ani Papadie!

'Cause she's Madonna

2009-08-27T01:58:00.000+03:00

Mi-a placut Madonna, mi-a placut show-ul, in schimb nu-mi plac romanii.

De ce ai huidui un artist? Pentru ca nu a inceput la 9 fix sa cante? In primul rand, cine dracu a spus ca la 9 fix va urca pe scena, in al doilea rand, din moment ce Paul Oakenfold a terminat de cantat la 8.45, era de asteptat ca nu va incepe show-ul in 15 min, iar in al treilea rand, concertele nu sunt piese de teatru, nu se ridica cortina la ora fixa. E clar ca s-au castigat foarte multi bani din asta, nu ma indoiesc nicio clipa, dar faptul ca a acceptat sa concerteze in locul ala infect, unde te sufocai la propriu de atata praf, ar fi trebuit sa-i aduca macar meritul de a nu fi huiduita.

A fost cel mai nesimtit public, din care am facut parte vreodata, un public mitocan, mancator de seminte in fata blocului.

Pentru Madonna, jos palaria! Cand mai canta, cand mai merge banda, dar a facut show in adevaratul sens al cuvantului. A dansat, a sarit coarda, a schimbat zeci de outfituri, au fost efecte speciale, au fost lumini, lasere, au fost filmulete. Au fost de toate pentru un public pretentios, pacat ca nu a avut cine sa le aprecieze. Madonna mie mi-ai placut si sper sa mai prind un specatcol de-al tau, dar pe un stadion adevarat.

Budapesta - Bratislava - Praga - Cracovia

2009-08-25T22:26:00.000+03:00

Iubim Budapesta pentru spatiile verzi, cel mai bine se doarme pe iarba. Am aflat ca Dracula e ungur, stim niste locuri ideale pentru gay, unguroaicele sunt frumoase si dezinhibate, iar istoria inca mai da nastere la polemici aprinse.

E mica, dar e capitala. Bratislava e orasul in care turistul tipic stationeaza doua-trei ore in drum spre Viena, iar austriecii vin aici ca sa bea cea mai ieftina bere. Slovacii nu te primesc cu bratele deschise, mai mult evita contactul cu turistii, iar orasul iti da impresia de conservativ, dar in schimb poti oricand conta pe americani, sunt destul de numerosi.

Praga, orasul cel mai asteptat. Cea mai mare greseala pe care poti sa o faci, e sa vizitezi Praga vara. Sute de mii de grupuri de turisti se opresc in mijlocul strazii holbandu-se toti in aceeasi directie. Ingrozitor! Nu poti respira de turisti. Intr-un octombrie sau un noiembrie sper sa gasesc Praga pe care mi-am imaginat-o. Noaptea, Praga este incredibila.

In Cracovia intalnesti cei mai interesanti oameni: Stefan actorul, Katerina care stie 15 limbi straine, echipa de la Google ( Karolina, Bogdan, Charles, Boris ), Janek, geograful, Paulina de la bucatarie, care prepara cea mai rapida bautura. In Cracovia nu trebuie ratat Bunkier Sztuki si bineinteles Kazimierz.

A fost mai mult o aventura decat o calatorie, uneori am crezut ca nu e adevarat, alteori te saturai sa vezi alte biserici, alte monumente, poze peste poze, dar mai ales au fost oameni, si nicicand n-a fost mai adevarata zicala "oamenii fac locul".

Fucking palestinian star

2009-08-15T02:45:00.001+03:00

Fucking shit! What the hell girl, you are the fucking star! Nu te mai lasam acasa data viitoare, asta e sigur. Ne e dor, din nou, de tine, sa pastrezi bandajul ala, sa scriem niste ganduri pe el. Te imbratisam cu drag, inca din Bratislava!

Reply

2009-08-14T00:50:00.000+03:00

Papadia bea un ceai fierbinte in miez de vara, se uita pe cer dupa stele cazatoare cu o mana bandajata (am cazut de pe role si am reusit sa ii conving pe cei de la urgente sa nu imi puna mana in ghips). Maine dimineata vin musafari asa ca totul shines around here. Vecinii de bloc asa cum ii stiti, la ora 1 ei fac ardei copti, care sunt mai mult arsi , fum everywhere. Prietena mea din Mumbai slabeste mult mai repede decat mine, that kind of sucks.
Foarte dragut biletul, imi pare rau ca nu m-am trezit sa merg cu voi la gara .
Baci baci baci.

Mesaj din Bratislava

2009-08-13T20:50:00.000+03:00

Papadie cosa fai? Ne e dor de tine si sa stii ca-n Bratislava sunt multi mosquitos! Timpul trece incredibil de repede si vacanta acusi e gata. Ne auzim in curand din Praga :*!
Baci y abbracci!

La Tigre E la Neve

2009-07-29T23:59:00.000+03:00

Non c`é più niente da dire ... Benigni

U2 Berlin, Galaktisch Gut!

2009-07-26T21:26:00.000+03:00

Cum a fost concertul? Galaktisch Gut! ( ca sa preiau titlul unui ziar berlinez ).
Indiferent ca erai sau nu fan U2, merita din plin acest concert. Sunt profesionisti, un pic aroganti, dar isi stiu meseria. Au o echipa in spate foarte bine pregatita, ei care nu se joaca cu ceea ce fac si bineinteles fani pe masura. A fost un show fara cusur.
Nu mi-a fost teama ca Bono nu va fi in forma sau ca Bono n-ar avea voce sau mai stiu eu ce. Nu, nimic din toate astea, mi-a fost doar teama ca vor face un show regizat, prea putin spontan si cumva rece. A fost un show adaptat, ca sa-i zic asa, la nevoile Berlinului, ceea ce nu a fost rau. A tinut Bono un discurs la un moment dat despre maretia acestui oras, la care subscriu cu toata convingerea, indemnurile la solidaritate prezente ca intotdeauna, desi m-as fi putut lipsi in a-i canta lui Nelson Mandela " Happy Birthday ", but what the hell daca trebuie... .

Punctele forte ale acestui concert de neuitat au fost fara dubii, scena si publicul. Intr-adevar arata ca o nava spatiala, iar ceea ce ne-a oferit pe parcursul a 125 de minute a fost incredibil, iar publicul, a fost unul viu, care stia pentru ce a a venit si a stiut sa faca atmosfera la care fiecare viseaza la un concert.
Show-ul regizat de care spuneam un pic mai sus, s-a simtit la un moment dat si a durut, nu pot sa neg. Asa cum se observa si-n filmuletul de mai jos, melodia Stay s-a incheiat cu uralele intregului stadion, ca deh, melodie compusa in Berlin, si publicul entuziasmat a continuat sa mentina ritmul si sa cante chiar dupa ce melodia se terminase. Ma uitam cu inima plina in jur si vedeam tot stadionul cantand intr-un suflet, de cand asteptam eu asta intr-un concert, cand se aud acordurile de la "Where the streets have no name" , au inceput o noua piesa in timp ce publicul inca mai canta de mare zor. A fost momentul in care mi-ar fi placut sa am o rosie la indemana si sa o arunc pe scena. A durut!

Ce-as putea sa spun despre albumul nou, Achtung baieti, e o mare porcarie! N-a miscat nimic in mine nici in varianta live, la Moment of surrender a fost o speranta dar slaba. U2 inseamna Sunday Bloody Sunday, Beautiful Day, One, With or without you, Where the Streets have no name, si piesele din acea epoca nu melodille astea fade care n-au absolut nimic, decat pe ei in rol principal.
Cu minusuri, cu plusuri a fost deocamdata cel mai tare concert la care am fost, a mi se ierta subiectivismul. Desi am incercat sa fiu obiectiva si i-am criticat acolo unde nu mi-au placut, dar la With or without you, my heart melt si cu siguranta cea mai buna varianta la With or Without You a 360 Tour-ului va ramane cea de la Berlin, n-are cum sa fie altfel. Raman cu amintirea celor 90,000 de oameni cantand intr-un suflet pentru cei 4 aflati pe o scena iesita din limitele realului. As fi aplaudat pana dimineata doar sa mai vina sa mai cante macar o melodie.

P.S. Mi-ar fi placut sa am doi metri jumate ca sa nu filmez chiar toate cheliile care-mi ieseau in cale, dar c'est la vie.!

Der Himmel über Berlin

2009-07-22T23:46:00.000+03:00

Sa povestesc despre Berlin pana reusesc sa pun la punct materialul filmat la concert.
Cand am ales Berlinul, n-am stat o clipa pe ganduri, am zis da din prima si asta a fost. In schimb lumea a fost sceptica in privinta alegerii mele. Iar, cand am cautat un ghid despre Berlin am avut ceva de munca printre toate ghidurile cu Roma, Barcelona si Venetia, pe care le gasesti pe toate drumurile. Romanii nu sunt fani Germania, exceptie fac doar Mercedes si Audi.
Cum e Berlinul? Un oras respirabil, fara claxoane, cu un gazon la care visez in fiecare seara cand ma intorc acasa, cu o terasa pe malul raului Spree, unde am baut cel mai bun Apfelsaft, cu bitteschön la tot pasul, cu oameni la 40 de ani mai ciudati decat pustii de 16, cu un cult al parului ras si un blond in cel mai natural mod.
In Berlin vremea se schimba precum culoarea semaforului, acum e cald iar peste 5 minute ploua de matura tot in cale. Umbrela nu e foarte practica, un balon de ploaie, in schimb, e tot ce ti-ai putea dori. Ajungi in orice colt al orasului in maxim 30 de minute, de oriunde poti sa faci o legatura cu S-Bahn-ul ( trenul ) sau cu U-Bahn-ul ( metroul ).Ca o paranteza, azi am aruncat o privire peste noua harta de linii de metrou a Bucurestiului si mi s-a parut o gluma in comparatie cu cea nemteasca.
Practic, nazismul n-a existat in Berlin. Am vazut un singur afis, pe care era mentionat Hitler, si atat. In schimb Zidul Berlinului e foarte popular, bucati din zid "autentice" sunt de vanzare la toate gift shop-urile. Au o istorie care atarna greu si care ii condamna, iar ei tocmai asta incearca sa ascunda, nu cred ca vor sa fie aratati cu degetul chiar in propria lor tara. Memorialul Holocaustului din mijlocul Berlinului spune multe iar asta nu mai au cum s-o mai ascunda. Cel putin, asta e impresia pe care mi-au lasat-o cele cateva zile petrecute in Berlin.
Berlinul e un oras cu un trecut bine inradacinat in prezent, e orasul unde le gasesti pe toate, e modern, e istoric, e comunist, e nazist, sunt blocuri, sunt cladiri de sticla impresionante, e roman, e grecesc, sunt domuri, sunt zei, sunt ingeri.
Berlinul e orasul unde as putea locui, m-as intinde pe iarba din fata Domului Berlinez si m-as uita la cer.
Cerul chiar are alta culoare in Berlin!

P.S. In Bucuresti nu m-am uitat niciodata la cer.

Gari, aeroporturi, stadioane, nisip ... din nou

2009-07-17T00:05:00.000+03:00

Cred ca Bono invata nemteste la ora asta, iar la noi in bucatarie se prepara o inghetata halucinogena.
Apartamentul se imparte si experimenteaza pe cont propriu in diferite colturi ale europei pentru urmatoarele zile.
Birjar, spre Berlin!
Taxi! La mare!

10 items or less

2009-07-07T00:02:00.000+03:00

Easy movie, nice song

Bestfest not so best

2009-07-04T11:07:00.000+03:00

Asta e un post negativ la adresa Bestfest-ului.
Sunt amatoare de muzica si mai ales de atmosfera de la concerte si am fost la " cel mai mare festival de muzica romanesc ", ca sa citez toate publicatiile de specialitate. M-a lasat rece.
E drept ca am fost intr-o singura zi, mai bine spus, am prins doar doua concerte, Motörhead si Moby, dar mi-a fost de ajuns ca sa-mi formez o parere. In primul rand, cineva a avut o idee geniala sa puna cele doua formatii in aceeasi zi, un dj si o formatie rock e combinatia perfecta, scenele alaturate si mai inspirat.
Mi-au placut atat Motörhead cat si Moby. Motörhead meritau un bis, mai multe aplauze, mai mult entuziasm din partea publicului, caci sa fim seriosi, oamenii aia chiar au cantat de te cutremurai. Iar Moby, a facut un show ca la carte, fara prea mari improvizatii, lumea canta, dansa, si-a facut treaba bine. Dar sfarsitul a fost ceva de genul, cantam si deodata nu mai cantam, se sting lumnile, se da drumul la muzica si plecam acasa. Aplauze? Bis? Moby mai canta-ne ceva? Unde sunt toate astea, sau nu se poarta la un festival?
Un nonfestival din punctul meu de vedere, fara o scena adevarata, cu doua mostre asezate una langa alta, o locatie ce lasa de dorit, un bilet nesimtit de scump, fara atractii aditionale ( inafara de muzica . Multe minusuri. Eu zic ca meritam un festival adevarat, asta nu e festival, e un loc unde se aduna lume, bea bere si se uita la niste oameni pe scena.

Ce viseaza oamenii?

2009-06-30T22:43:00.000+03:00

In 5 ani :

a. la Paris, propria afacere
b. chitarist in Metallica
c. in Cuba dupa iarba
d. sotia unui şeic
e. sa sparg ouale cu o singura mana, ca Jamie
f. inca logodita
h. Michael is alive

P.S. Culese din realitate

Vecini de bloc

2009-06-24T21:20:00.000+03:00

Locuim intr-un bloc cu 10 etaje, 4 apartamente pe fiecare etaj, sa spunem ca sunt in medie 3 oameni in fiecare apartament, deci ar veni cam 132 de oameni in tot blocul, more or less, cu o oarecare marja de eroare. Cat de greu poate fi sa retii 132 de oameni?
Locuim aici de doi ani de zile si-n tot timpul asta n-am reusit sa retin decat maxim 5 oameni. Saptamanal, dau buna-ziua cam la 20 de persoane, de fiecare data altele, habar n-am de unde ies oamenii astia, dar parca ii vad pentru prima data in viata mea. Astazi de exemplu, in fata blocului stateau doua araboaice cu vreo trei copii in jurul lor si cu alti doi in carucioare, iar ceea ce m-a frapat e ca babuta, care sta de obicei la intrarea in bloc, vorbea cu ele de parca le-ar fi cunoscut de-o viata. Si acum vine si frustrarea mea, ca in fiecare seara ii dau buna-seara si de fiecare data se uita lung la mine si nu stie daca sa-mi raspunda sau nu. Why is that?
Oamenii sunt ciudati, de multe ori mi se intampla sa raman cu salutul si asta chiar ma calca pe nervi. Ok, nu va cunosc, dar va salut, nu ma doare gura sa zic o buna-seara.
Cand eram acasa, cunoasteam oamenii pe o raza de 1 km, ii stiam pe cei de la scarile vecine, aveam prieteni in capatul celalalt al orasului si-i stiam si pe vecinii lor, ii salutam de parca ar fi fost ai mei si culmea imi si raspundeau cu o anumita familiaritate.
Acum as putea numara pe degetele de la o mana persoanele pe care le stiu din tot blocul: doamna de alaturi, cu care impart liftul in unele dimineti; doamna administrator, care sta la etajul 3 si pe care n-ai cum sa o ratezi, un domn dragut de la 7 care imi tine tot timpul liftul; taticul, de sub noi, fost metalist in tineretea lui zbuciumata, acum are un copil de 1 an si ne bate din cand in cand in usa, and last but not least tipul care lucreaza la Zara in Plaza si caruia i-am blocat liftul intr-o seara.
Totusi, de ce e atat de greu sa tii minte niste fete?

La multi ani Andre!

2009-06-15T23:03:00.000+03:00

So baby you have grown up!That's the real shit, you have to be a woman now.

So take your high heels and walk on the road of succes! ;) vin si eu in urma ca sa supraveghez situatia.

S-au schimbat multe lucruri de anul trecut nici nu mai tin minte tot ce s-a intamplat dar stiu sigur cu tu ai fost miss senzualitate cu punctajul cel mai mare.

La multi ani Andre! la cat mai multe aventuri si vise marate care sa devina realitati( nu iti fa griji New York-ul ne asteapta, nu am uitat). Mi-ar placea ca maine sa nu te duci la job si sa plecam din Bucuresti, pe drum sa o luam si pe Foxy si sa sarbatorim intr-un loc necunoscut dar coorporatia are nevoie de oameni de baza ca tine.

Nici pentru tine nu avem surprize si nici tort cu striperi, si nici prieteni care stau ascunsi prin bucatarie, te rog sa ma ierti , scuze sunt multe. Te iubim pentru ca in fiecare zi esti altfel!

AC fucking DC

2009-06-09T23:45:00.001+03:00

"Who's singing tonight? AC fucking DC man!"

Barcelona, 7 iunie, Estadio Olimpico de Barcelona

Recunosc am fost unul dintre putinii oameni care s-au bucurat cand au auzit ca e o mare teapa AC/DC la Bucharest Rock Festival, desi ma gandisem si eu sa-mi cumpar bilete. Sa nu mai rasucesc cutitul in rana, stiu ca pentru unii a fost dureros.

Revenind la Barcelona in ziua de duminica, a fost invadata de tricouri negre, AC/DC era imprimat in toate modurile posibile si purtat de persoane care de care mai diferite. Erau impanziti peste tot, culmea a fost ca am intrat in Hard Rock Cafe si la un moment dat s-a difuzat o piesa de-a lor si a "explodat" deodata cafeneaua, era incredibil ce se intampla, de parca toata barcelona ar fi fost implicata in acest eveniment. A fost un preambul foarte interesant si te simteai nemaipomenit stiind ca iei si tu parte la acest eveniment care se anunta. In Bucuresti n-am vazut asta inaintea niciunui concert, doar in Sibiu la Art Mania a fost ceva asemanator, dar avand in vedere ca era un festival de 3 zile si orasul destul de mic, era oarecum justificat prezenta blackerilor pe strazi.

Concertul era programat pentru ora 22, am ajuns acolo pe la 16, erau cozi imense se intra pe mai multe parti, depindea de locul unde aveai biletul, dar asta am aflat doar dupa jumatate de ora de stat la coada, obisnuita cu modul de intrare din Romania. Norocul meu ca am stat la coada care a trebuit, iar dupa o ora am intrat si pe stadion. Ceea ce m-a asuprins a fost controlul superficial pe care il "executau", puteam usor sa strecor vreo doua cutii de bere sau orice fel de alcool si foarte amuzant a fost faptul ca avand in posesie o camera de fotografiat semi-profesionista s-au uitat asa un pic mai urat la mine si mi-au spus sa o las la "cocineria". Habar n-am ce era aia, cert e ca am trecut fara nicio grija, luand bineinteles camera cu mine, nu am lasat-o la nici o cocinerie si n-am avut nici cea mai mica problema.

Stadionul destul de mare, desi mai mic decat ma asteptam, aveai posibilitatea sa alegi tribune sau gazon. Asta mi s-a parut ciudat, ca locurile din tribune exact din dreptul scenei erau libere si puteai sta acolo daca nu-ti placea pe gazon. Tribunele laterale au fost pline ochi iar pe gazon nu aveai unde arunca un pai si o diversitate culturala incredibila. Germanii sunt cei mai galagiosi, spaniolii foarte freaky imbracati, fetele mai ales, sunt rau tulburate saracele si miros de iarba peste tot; erai high doar cat respirai.

Trupa din deshidere nu a reusit sa atraga foarte mult atentia, nici nu i-am retinut numele, si-n plus stateau prost cu sonorizarea, se auzea ca dintr-un butoi. Noroc ca AC/DC nu au avut aceleasi probleme, au inceput la 22 fix ridicand publicul in aer si scena in flacari. Au fost doua ore ca la carte, dupa un program foarte bine pus la punct, un show regizat pana la cel mai mic detaliu, oricat de mult ne-ar placea sa credem ca e improvizat stim foarte bine ca muncesc din greu ca sa avem parte de un astfel de apectacol "spontan".

Au inceput cu Highway to hell, publicul canta intr-un suflet, doar ca aplauzele durau cam putin pentru gustul meu, in schimb se canta ca pe stadion, imediat ce se asternea linistea ai fi crezut ca esti la un meci de-al Barcei. Spaniolii mi s-au parut cuminti cumva, nu se exteriorizau foarte puternic, erau acolo aliniati, toti al locul lor si strambau din nas cum dadeai un pic mai tare din coate. Norocul nostru ca am fost inconjurati de austrieci si francezi si au stiut foarte bine sa-si delimiteze spatiul.

Nu faceai diferenta intre piesele de pe noul album Black Ice si intre cele consacrate, erau cantate cu aceeasi verva si la fel de bine cunoscute de catre public. Ceea ce m-a impresionat si mi-a dat si un sentiment de frustrare totodata ca nu am doi metri, au fost proiectiile si jocurile de lumini de pe scena. Atat vizual cat si auditiv am avut parte de un spectacol pe care in Romania nu l-am intalnit la niciuna dintre trupele care ne-au trecut pragul. In mijlocul scenei a fost pozitionat the Rock'n' roll Train, doua ecrane care au devenit unul in a doua jumatate a showului , altele doua lateral, totul iti dadea impresia de ireal, tot ce se intampla pe scena era proiectat la dimensiuni fantastice. Un show profesionalist sub toate aspectele.

Desi multa lume l-a contestat pe Brian Johnson, pentru mine vocea lui inseamna AC/DC. Nu cred ca am auzit vreo piesa de-a lor cantata cu Bon Scott, dar timbrul vocal aspru al lui Brian il recunosc oriunde si stiu ca e AC/DC. Brian Johnson e solistul atipic carevnu comunica foarte mult cu publicul, dar totusi nu-ti da impresia de raceala, il simti acolo trup si suflet pentru tine care urli ca un disperat din tribune.

Senzatia serii, dupa parerea mea a fost Angus Young, cu stripteasul lui aratandu-si chilotii inscriptionati AC/DC, cu un du-te vino incontinuu pe scena, oarecum neincapatoare pentru el, cu solo-urile de chitara perfecte si cand te gandesti ca toate astea la 54 de ani. Vazandu-l iti era frica pentru el, sa nu cada sa nu-si rupa vreo coasta sau ceva, la cat de firav pare, dar e cel mai bun exemplu ca aparentele inseala si o viata de muzica nu se sterge cu trecerea unor ani.

A fost un concert plin cu de toate, nostalgicii si-au regasit vechea trupa la fel de vie ca-n tineretea lor zbuciumata, cei mai tineri au asistat la istorie, iar cei care nu-i cunosteau cu siguranta ii vor sti de acum inainte.

Totusi m-a incercat un sentiment de regret atunci cand au cantat " For those about to rock we salute you" , mi-ar fi placut ca in loc de Barcelona sa aud Bucuresti, mi-ar fi placut sa-l vad imbracat pe Brian Johnson cu tricoul nationalei si nu cu tricoul Barcei, dar cum Romanica mitica mai are mult pana se face mare, mergem si urlam in alte tari. Asa ca la munca voinicii mei cu stadionul ala care se tot anunta a fi si a nu fi!

La multi ani Foxy!

2009-06-03T20:29:00.000+03:00

Zile de nastere, n-ai ce sa le faci, vin, pleaca ca la ele acasa. N-o sa fie striperi, mi-am dat silinta dar n-am gasit mare lucru, dar in schimb o sa fim noi, un tort, becuri stinse si ... surpriza, e ziua ta, La multi Ani!

Bambu drag, sa nu-ti fie teama, n-o sa impartim acelasi baston, tu o sa fii mereu zambitoare si la 16 ani si noi o sa regretam alegerile facute :D. Noi, cele doua ramase acasa, singure, de ziua ta iti dorim sa-ti iei cat mai repede carnetul ala de sofer de tir, sa pasesti pe luna , sa faci o calatorie la drum de seara, sa nu-ti mai bata nimeni in usa data viitoare, sa intri la Conservator, sa-ti gasesti maioul ala de demult pe care nu ti l-ai cumparat ( stim din a cui cauza ), sa spargi porti de fier bunicule, ca esti pentru lucruri mari.

Bambu drag, la 90 de ani o sa radem de toate astea >:D< !

Trei fete

2009-05-30T22:36:00.001+03:00

Gandurile unei zile de vineri

2009-05-29T21:37:00.000+03:00

Vara dormim mai prost. Dar nimic nu-i mai frumos decat sa te trezesti intr-o dimineata de vara. Dimineata devreme am vrea-o intreaga zi.

Printr-un geam de sticla nu poti trece, vanataia de pe genunchiul drept nu e de la faptul ca ai dat cu capul in ecranul unui autobuz aflat in miscare. Iar, lumea din jurul tau nu-ti spune nimic, tocmai cand tu ai vrea sa-ti spuna. Propria ta indiferenta regasita in zecile de priviri cufundate in ziare si-n urechile urlatoare a Metallica te-a durut azi ca niciodata.

Perfectiunea o poti gasi intr-un flyer distribuit la metrou la Universitate. Cosmetica, coafor, manichiura, pedichiura la nivel profesionist si preturi foarte mici. Se pun si degetele mele calcate de adidasul plin de noroi al unui cretin in 41?

Dar, miroase a aeroporturi, gari si a limbi straine si asa trece si o zi de vineri.

Iarmaroc Fest

2009-05-22T12:31:00.000+03:00

Pentru ca tot ne plangeam de caldura, de lipsa de gheata, de lipsa de aer, de spatiul inchis al apartamentului de la etajul 9, am hotarat sa plecam la padure.
Asa ca dragi vecini de bloc, in noaptea de sambata spre vineri orbecaim prin padure.
Ne vedem la Iarmaroc!

Chelner, un pahar cu multa, multa gheata!

2009-05-21T02:10:00.000+03:00

Ne-am asezat la masa, fiecare asa cum se simte cel mai bine, cu ceva mai tare sau mai slab in mana, fumam sau doar inhalam fumul celor din jur, criticam sau doar glumim pe seama altora si implicit a noastra.
Ne simtim bine vara, la terasa, la umbra, la bunica in curte, oriunde numai nu la etajul noua. Asa ca am intocmit si cateva planuri de evadare. Va fi o vara plina cu inca un an adaugat la fiecare dintre noi si tot pe atata intelepciune.
Sunt pe lista doua concerte importante, plaja pe o insula "ideala pentru luna de miere" si un workshop de "formare profesionala" la care nu sunt preferinte in legatura cu colegul/colega de camera.
Bucuresti, aici Drumul taberei, tu pe unde umbli? Pastreaza trei locuri libere la masa!

Arome de vara

2009-05-11T00:33:00.000+03:00

Se cer aer conditionat, geamuri deschise si interzicerea motoarelor pe Bd-ul Drumul Taberei.

Cum sa fugi din calea cutremurului, care era anuntat pe data de 9 mai fix, nici mai devreme, nici mai tarziu? Am fugit degeaba, o sa ne prinda pe picior gresit si-o sa murim, moarte sigura la etajul 9.

Cum sa-i faci pe ceilalti sa inteleaga, ca din patul tau se vede luna? Si nu trebuie sa fumezi nimic, chiar se vede, zau! O sa fac o poza intr-o zi.

De ce doua cuba libre nu sunt intotdeauna bune? Cand ai planuri dupa, mai bine te opresti la una.

Nemtii fac sex si la 76 de ani, asa arata filmul Wolke Neun ! Sprechen Sie Deutsch?

In Cismigiu in miez de noapte se intampla lucrurile, care in timpul zilei sunt ilegale. Cum ar fi: plimbatul cu rolele, tolanirea pe spatiu verde, si altele la fel de ilegale. Speram la o legalizare a celor din urma!

Stelele prevestesc un nou Sergiu Nicolaescu. Da-i inainte maestre! Sa nu ma uiti, ca invat sa mananc seminte, ma pregatesc intens.

Facebook-ul e in trend! "Can I have your phone number?" "Oh, please, haven't you heard of facebook?"

Daca aflati ceva de cutremur, anuntati: Ap-ul 55, etajul 9, acolo ne gasiti.

Mesaj de la doamna administrator

2009-05-04T19:29:00.000+03:00

Şerefe

2009-04-29T23:15:00.000+03:00

Istanbul, Constantinopolus si inimile noastre vorbesc turca.
Cum a fost la Istanbul?
Aveam in plan sa tinem un jurnal de calatorie, dar a ramas doar in plan. Cand te culci la 4 juma cand incepe prima Ṣalāt a zilei, ca mai apoi la 8 sa fii in picioare, nu prea iti mai arde de jurnale.
Am plecat cu foarte multi de nu, nu puneti mana, nu intrebati, nu faceti aia, nu clipiti, nu respirati, daca se intampla ceva inchideti ochii si fugiti. Ar fi fost interesant sa vezi Istanbulul cu ochii inchisi, thanks mom!
N-am respectat niciuna din indicatiile de mai sus si draga mama n-am plecat cu un grup de turisti, am colindat Istanbulul de capul nostru, am stat la niste turci si nici nu stiam unde e Ambasada Romaniei.
Deci, ceai in timpul zilei, efes pilsener pe seara, iar spre dimineata bazooka. Hai sa facem Bosfor din Dambovita, sa punem un feribot in loc de 41, sa scoatem lumea de la metrou si sa o lasam sa urce sapte dealuri in fiecare zi, sa inceapa sa bata toate clopotele bisericilor de 5 ori pe zi la aceeasi ora, ce viata ar mai fi in Bucuresti!
Schimbam continentele zilnic, ne trezeam in Asia si ne culcam in Europa. Femei cu capetele acoperite, barbati cu mustati generoase, o limba al dracu' de neinteleasa si o engleza rar cunoscuta, in schimb comunicam mult din priviri si gesturi. Kadıköy a fost Drumul Taberei, Taksim al lor Piata Universitatii a noastra, dar Grand Bazaar nu e Europa si nici nu e chiar asa de grand. Siskebab cum nu am mai mancat, o baclava cu lapte de la mama ei, chelneri extrem de amabili si culmea chiar fara sa le lasi bacsis. Ciudat, un termen preluat din turca, dar nu foarte popular la ei.
Istanbul, o alta lume, atunci cand o traiesti ca un "istanbulian" adevarat. Istanbul nu inseamna numai moschei, monumente istorice, plimbari pe Bosfor si o sumedenie de sortimente de rahat. Istanbulul asa cum l-am cunoscut noi, a fost insotit de ceai si de baieti cu nume greu de retinut. Au fost multe bodegi ascunse printre stradute cu mancaruri delicioase, o cafenea incredibila undeva sus de unde vedeai intregul oras, picioarele podului peste Bosfor care isi schimba culorile, autobuze la 4 dimineata pline ochi numai cu barbati, lipsa cosurilor de gunoi, narghilea de menta si trandafir, salvari, viitorul ce se ascunde pe fundul cestii de cafea, Hagi cel mai iubit fotbalist si cate multe altele.
Istanbulul ni s-a aratat asa cum ii este lui mai bine si noua ne-a placut, de aceea o sa ne si intoarcem de fiecare data cand o sa avem ocazia. Sunt si parti nu tocmai roz, despre care povestim intr-o alta zi.
Urmatorul tren? Spre mare, birjar!

Bravo bunicule, ati spart portile Istanbulului!

2009-04-17T01:20:00.000+03:00

E 01.30. Pentru un trecut de miezul noptii, in apartament se intampla tot felul de activitati, care mai de care mai ciudate in banalitatea lor. In bucatarie se picteaza un tricou, dormitorul se afla intr-o mare dilema: mai multe pulovere sau mai multe tricouri? iar in baie, apa curge de jumatate de ora tot rece. Sa doarma cineva ca sa fim sigure ca ne trezim dimineata! Stim, indemn absurd, din moment ce nu va dormi nimeni, cine sa se mai trezeasca? Trecem peste, noi intelegem.
Un tricou cu Bucuresti pentru Emric, oua kitsch pentru mama lui, pentru varul lui gasim ceva in aeroport, speram, iar in rest cozonac, vin si ... noi. Inca nu stim ce sa alegem, un rac sau un scorpion?
Fichi-fichi nu-i de bine, nu acceptam ce ni se pune in brate, nu renuntam la niciuna dintre noi pe mai putin de 3 camile si un sfat:
La cumparaturi in Istanbul nu se achizitioneaza lucruri pe care un anume apartament nu le-ar folosi in Bucuresti!

P.S. Emric ar fi bine sa porti tricoul asta, ca s-a umblat peste mari si tari pentru el, si doi artisti, unul plastic si unul vestimentar, si-au adus contributia la minunata opera, so watch it!

g00dby3 at3li3r6

2009-04-07T14:44:00.001+03:00

Expozitie de o zi “g00dby3 at3li3r6”- Grivitei 28, vineri 10.04.2009 ,ora 18.

A sosit momentul sa spunem Pa, vom inchide usa,ne vom lua cartoanele de pe pereti si vom parasi un perete roz. 6 luni am avut un amant, eram foarte intimi si izolati. Ne-a inspirat si ne-a motivat , acum ii suntem datori. „g00dby3 at3li3r6” este o expozitie de fotografie si instalatie organizata de studentii de la sectia Foto-Video, Universitatea Nationala de Arta. Vineri 10 aprilie 2009, ora 18, Atelier6.
Atelierul 6 este in incinta Universitatii de Arta , Grivita 28.

Te vad, te simt, ma doare...

2009-04-03T12:26:00.000+03:00

Postare ce a urmat a fi completata mult mai tarziu, din lipsa de timp, lipsa de cuvinte, pur si simplu din lipsa de oameni.
Apartamentul 55 nu a fost niciodata o casa inchisa. A fost pentru ceva vreme o casa goala, cu doua fotolii si un pat fara saltea, cu trei scaune si o oglinda din fier forjat, a inceput in doi, a cautat un al treilea si a acceptat chiar si o a patra. In doi, in cinci, in noua au incaput dintotdeauna povestile, au fost zmei, printese si balauri.
"Apartamentul traieste prin voi, e ceva magic in el, toti ceilalti sunt pasageri, doar chriasi, voi ii dati viata." El era Alex si o spunea cu atata convingere incat il si credeam.
Alex era un nebun frumos. Scria scrisori ce incepeau cu "dragele mele" si se incheiau cu "şakadâm, şakadâm". Iubea cu voce tare si nu se sinichisea de nimeni. Te facea sa crezi ca ti-a cumparat cel mai frumos cadou si te trezeai cu cea mai "incantatoare" vaca zburatoare din Budapesta. Alex era putin din toti, exceptand banalul.
Au ramas lucruri nefacute si atat de multe nespuse. Un concert la ateneu, un bairam in Ferentari, o excursie la munte, un proiect artistic maret, petrecerea de ziua imaginata si multe nopti fara telefoane in miez de noapte.
Ti-am cumparat lalele albe si habar n-avem daca ti-ar fi placut, n-am apucat sa vorbim despre flori. Ne-am imbracat in negru si am ascultat o slujba, in mijlocul careia cu siguranta ai fi izbucnit in ras. Te-am condamnat in gand, dar am tinut lumanarea aia aprinsa pana n-a mai avut ce arde.
Am pierdut o poveste. Am pierdut un "Te inseli, totul e vesnic." Am pierdut un "Va iubesc dragele mele!".

Ti-am scris si un blog patetic, tocmai din cauza ca nu stim sa pierdem. Noi glumim si cadem in picioare, nu ni se intampla sa pierdem oameni, tu erai Alex si noi radeam, parca asa functiona.
Nebunii iubesc mai frumos. Noi n-am inteles.

O vodka mica

2009-04-02T15:35:00.000+03:00

"Suntem stresati. Iesim la tigara?"
" Hai, nu fumez, dar hai!"
" Dar nu mai bine, bem ceva?"

Nu ma numesc Bukarest, Romania nu e India, nu e chiar un punct negru si mic si plin de gunoaie pe harta, o urasc eu, dar numai eu am dreptul asta, asa ca mai mult respect Deutschland!
Ce se intampla in Pipera pe timp de criza? La bodega din colt, pt 50 ml de Stalinskaya platesti numai 2.5 lei, o dregi cu un nectar, mais ça n'existe pas, cola merge? E criza, dom'le asa ca ne adaptam, bem o vodka, nici o Cuba Libre today.

Busu ne-a mintit de dimineata, ne-a spus ca nu va ploua astazi, nu-l mai credem.

De baut am baut, dar cand ne culcam? Mai e mult pana la 6? Suna telefonul, unknown number. " Hallo ...! Kannst du bitte mir helfen? "

Oh, fuck, I got to go. By the way, I was promoted today. Cheers!

CocoRosie

2009-04-01T11:59:00.000+03:00

Pentru ca o sa imi sarbatoresc ziua de nastere in Serbia, pentru ca in bucatarie se intampla cele mai misterioase lucruri, pentru ca parul lung creste greu si cel scurt e la moda, pentru ca vrem sa iubim si cautam rozmarin in piete de periferie, pentru ca limbajul nostru inca are urme de expresii "comunisme" de la invatatoare.

one minute city portrait effi si amir

2009-03-30T20:15:00.000+03:00

8 zile, si 8 nopti, cadre peste cadre, butoane preferate in premiere, after effects , final cut mac-uri care se restarteaza, sophia care plange in atelier , caini care te alearga in timp ce ii filmezi de pe bicicleta, tigani care striga dupa fiare vechi si apoi iti distrug proiectul, cultul crucii in masina, iris kitchios si cocosi la ora 4. Effi si Amir , doi artisti incredibili, primul meu workshop video , multi prieteni Regele si Regina Ionescu , doi tipi de la master care m-au ajutat cu after effects.....well multumim Regelui Ionescu pentru premii si restul studentilor de la arte pentru votul acordat. Spatiul de la atelierul 6 e plin de amintiri si de urme "vulgare"pe mac-uri, de imagini cu dacii si fotografii cu vibratoare.

Saturday's question

2009-03-28T14:07:00.000+02:00

People are better than no people?

Ni se intampla

2009-03-27T20:15:00.000+02:00

Conversatie mama-fiica (aka. eu si mama ):
" Si ce mai faci in rest? "
"Bine. Job, acasa, istanbul in scurt timp, examene saptamana viitoare, stii tu."
"Aha. Si altceva? "
" Altceva, ce? Nu, nu ma marit curand."
" Ei, nu spune nimeni sa te mariti, doar sa te gandesti mai serios. Sor'ta ce face?"
" E bine, dar nu cred ca te referi la asta."
" Timpul trece, nici nu va dati seama. Mai lasati si voi mofturile, trebuie sa ai un rost pe lumea asta. Merit si eu sa am nepoti."

Conversatie cu un coleg din Germania:
" Am terminat Facultatea de Arte, dar nu aveam bani. Nu aveam bani, nici sotie, nici nimic. Am hotarat sa ma bag in vanzari."
" Si acum e mai bine? S-au schimbat lucrurile?"
"Ei, nu, sunt tot singur, Am 37 de ani, nu sunt inca insurat, dar oricum barbatii sunt mai mult timp fertili decat femeile, asa ca nu-mi fac griji. La voi e problema, ceasul ticaie."

Comentarii pe langa subiect:
Nu i se intampla des mamei sa faca conversatii de genul.
Eu am 22, el are 37 si problema e la mine!?

Concluzie:
Daca ea nu vrea, eu ma mai duc?

Itinerar

2009-03-26T20:11:00.000+02:00

O zi frumoasa!
E oficial, lipsesc doar 2 bilete de avion, dar vor veni in zilele ce urmeaza.

In formula completa, cu 3 geamantane, cu o camera de filmat, 2 aparate de fotografiat, Otopeni si rasete, acesta va fi drumul spre Istanbul pe 17 aprilie.

Am cautat, renuntasem, am cautat din nou, altceva, ce-i drept, ca pana la urma sa dau peste ce cautasem initial si asa in iunie hodoronc-tronc la 2 ore distanta cu minunatul Wizz-air va fi si Barcelona. Sunt convinsa ca Barcelona e in sine de ajuns, dar AC/DC e un scop in sine, asa ca vom fi pe Estadi Olímpic Lluís Companys de Barcelona pe 7 iunie.

Sometimes you can't make it on your own, but not this time. Proaspete de jumatate de ora, cu Berlin inscriptionate pe ele, sunt biletele la U2. "Nu mai intind mana spre o holograma 3D", voi urla, voi aplauda, voi trai in sfarsit "With or without you".

N-au fost planuri, au aparut de pe o zi pe alta, au trait o perioada scurta de incubatie in visare si acum sunt reale, sunt palpabile.

Flannery O'Connor

2009-03-18T23:38:00.000+02:00

"A life of Flannery O'Connor" de Brad Gooch, o biografie care mi-a starnit interesul. Am dat intamplator peste un articol despre O'Connor, n-am citit nimic scris de ea, dar ca niciodata as vrea sa o descopar inainte de a-i rasfoi cartile.

O'Connor described herself as a "pigeon-toed child with a receding chin and a you-leave-me-alone-or-I'll-bite-you complex." When O'Connor was six she taught a chicken to walk backwards, and it was this that led to her first experience of being a celebrity. The Pathé News people filmed "Little Mary O'Connor" with her trained chicken, and showed the film around the country. She said, "When I was six I had a chicken that walked backward and was in the Pathe News. I was in it too with the chicken. I was just there to assist the chicken but it was the high point in my life. Everything since has been anticlimax.”

Der Himmel über Berlin

2009-03-14T16:43:00.000+02:00

Als das Kind Kind war
war es die Zeit der folgenden Fragen:
Warum bin ich ich und warum nicht du?
Warum bin ich hier und warum nicht dort?
Wann begann die Zeit und wo endet der Raum?
Ist das Leben unter der Sonne nicht bloß ein Traum?
Ist was ich sehe und höre und rieche
nicht bloß der Schein einer Welt vor der Welt?
Gibt es tatsächlich das Böse und Leute,
die wirklich die Bösen sind?
Wie kann es sein, daß ich, der ich bin,
bevor ich wurde, nicht war,
und daß einmal ich, der ich bin,
nicht mehr der ich bin, sein werde?

Lied Vom Kindsein
Peter Handke

Ce sa iau ca sa nu mai tusesc

2009-03-14T13:32:00.000+02:00

Lumea ne cauta pe google, crezand ca dau de vreun leac de tuse. M-am hotarat ca daca tot ajung pe pagina asta, sa le dau si niste remedii ca sa nu vina totusi degeaba. Asa ca, din experienta mea cu tusea va impartasesc.
Pentru cei mici, stiu doar ca siropul de tuse nu e foarte recomandat, mai ales la cei sub 2 ani. Un tratament eficace pentru tuse il stiu de la mama, era o tortura pentru mine, dar n-aveam de ales, este vorba de renumitul ceai de ceapa, are un gust oribil dar functioneaza. Se iau, cred, vreo 2-3 cepe, se curata si se pun intregi la fiert intr-un ibric cam pentru ceai, cafea etc. Se lasa la fiert pana se inmoaie cepele, va capata un aspect mai vascos, apoi se strecoara, se adauga zahar sau miere, ca sa fie mai suportabil. Am citit undeva ca ar trebui sa se bea doua cani pe zi, eu insa imi aduc aminte ca mama imi punea intr-un paharel ( jum. din cantitatea unei cani ), dar stiu ca era foarte consistent si il beam foarte greu pentru ca nu era ca un ceai normal, sau mintea mea de copil distorsiona totul si facea sa mi se para si mai groaznic decat era in realitate. Beam maxim doua paharele de ceai, nu cred ca am baut vreodata mai mult.
De cand sunt mare, trece de la sine, sau daca nu, ii dau cu sirop de tuse: Stodal, Humex( nu prea m-a impresionat ), si ceai cu miere ( functioneaza doar pe moment ).
Sanatate va doresc!

Do you know who i am-Olafur Eliasson

2009-03-11T20:05:00.000+02:00

U2360 Tour Dates

2009-03-09T10:54:00.000+02:00

Am asteptat, asteptat si iar asteptat si-n sfarsit s-au publicat datele concertelor aici.
Ne vedem la Barcelona, Milano sau Berlin? Pe 13 martie se pun in vanzare primele bilete, adica cele de la Milano, so think fast!

O zi de primavara

2009-03-08T12:34:00.000+02:00

" Iti doresc ca ziua de 8 martie sa fie asemenea unui buchetel de ghiocei, care sa iti umple sufletul de bucurii, iar pasii vietii tale sa fie parfumati de mireasma florilor de primavara. La multi ani! "

Si pentru ca sunt o ipocrita, in loc de "Sictir!", reply-ul acestui mesaj va fi : "Multumesc pentru gandurile bune, sa ai o zi frumoasa!".

La vita e bell(e)a!

Despre Femei in Lumea lor

2009-03-04T23:52:00.000+02:00

Sunt in bucatarie, fumeaza si barfesc. Maine le gasesti tot acolo, invartindu-se in jurul aragazului, deschizand frigiderul, curatand un catel de usturoi, sorbind ultima gura de vin din paharul altcuiva, care intotdeauna se ofera sa le ajute. "Multumesc, ma descurc. Stai acolo, vorbeste-mi, poti sa-mi si canti sau pur si simplu sa te uiti la mine."

Nu intra in coafor, nu sunt ele, sunt niste holograme perfecte, fara cusur. Fiecare fir de par e la locul lui, un contur impecabil, niste gene lungi si grele. Le auzi, dar trebuie sa intelegi, au un rol de jucat, in asta consta farmecul. "Imi place rimelul tau, iti face niste gene incredibile. Ce marca e?" " Serios? Ah, e o nimica toata, e Bourgeois." Inchide usa si iesi, ah si foarte important, nu-ti uita ziarul pe masa, n-o sa-l mai gasesti printre toate revistele Unica, Tabu, Cosmopolitan, Diva Hair, Tango, Joy. Te-am ametit? Iesi putin la aer, o sa te simti mai bine.

Isi iau blugii evazati, arunca pantofii intr-un colt, isi incheie sireturile la tenisi, prind o esarfa din mers si-ti striga de pe casa scarii ca nu intarzie. "Sa mananci!" Beau o bere, doua, trei, rad de penibilii geluiti care stau la bar, fac proiecte marete, vorbesc despre calusari, isi critica una alteia frizura neglijenta si canta intr-un suflet Let's dance. "Mai fumam ceva?"

E tarziu. Ne culcam? Hai sa-ti usuc parul, sa nu te culci cu el ud.

Romania te urasc!

2009-03-04T22:14:00.000+02:00

Nu, pentru strazile inexistente, nu pentru imbulzeala din 41, nu pentru fetele imbufnate de care ma izbesc zilnic, nu, nu, nu! Te urasc pentru ca nu ai un stadion! Te urasc pentru ca nu ai un Wembley, un Stade de France sau un San Siro!

U2 3D la Movieplex, nimic mai frustrant! N-am aplaudat, n-am cantat, n-am dansat, n-am urlat, am stat comod pe scaun si atat. Doar ochii imi strigau din toti rarunchii, dar erau in spatele unor ochelari asa ca nu i-a auzit nimeni. Am fost o invalida, o muta, o neputincioasa, un spectator cuminte si rece. N-am plecat nicicand mai trista de la un "concert".

Romania, chiar te urasc!

P.S. "No line on the horizon" e de abia la a treia ascultare. Imi dau cu parerea la a 10-a. Insa vocea lui Bono imi aduce aminte ca sunt totusi cei de la U2, versurile imi mai zic cate ceva, dar in rest nu ma incearca niciun simtiment inaltator. Mai ascult.

Roblogfest

2009-02-24T22:56:00.000+02:00

Se ia o oala mare si se arunca acolo la nimereala tot ce ai prin frigider, mai iei ceva din camara, bagi toate condimentele si-ti iese numai bun, o mancare de la care ti se intoarce stomacul. Eh, cam ceva de genul asta e si mega competitie Roblogfest. Ne-am inscris la categoria Blog colectiv, concuram cu un barbat adevarat ( cica ), cu Fanii FC Barcelona si bineinteles cu Mediafaxul. Sunt doar 3 exemple aleatorii, dar dupa cum se observa au foarte multe in comun.

Se presupune a fi o competitie profesionista a blogosferei romanesti, in realitate se dovedeste a fi o mare adunatura de bloguri, din care la sfarsit tot cele binecunoscute vor iesi pe primele locuri. Da, asta e un post frustrat si daca am fi si-un blog la care chiar am munci si in care am investi timp, ar fi mult mai frustrat. N-o sa inteleg niciodata necesitatea existentei unui blog precum Cocalari si Pitzipoance, credeam ca pentru asta s-a inventat hi5-ul. Blogul Institutului Ceh este la doi pasi de Tsigara de dupa, si asa toate blogurile indiferent de specie se prind in marea hora a bucuriei.

Sperante exista, suntem in primii 15.000 din Zelist, deci cu tot optimismul inainte, suntem dupa Hai Hui prin tara, dar inaintea Editurii Curtea Veche. O fi bine, o fi rau, distractia continua, dar totusi nu stiu pe cine sa pariez pe Tudor Chirila sau pe Cabral, amandoi au bloguri geniale in locuri de top.

Dar, cand omul se plictiseste intra in competitie la Roblogfest!

Erata

2009-02-23T22:51:00.000+02:00

Que pasa intr-o zi de luni, muzica buna, baieti cu plete si Heineken. Si tot ap. 55 isi lasa parul lung, avem mai mult succes ca niste Ilene Cosanzene cu pletele in vant. N-a fost sa fie The curious case of Benjamin Button, dar in schimb a fost Slumdog Millionarire cum a prezis Foxy, si a ratat Floricica cu The Reader. Se pare ca am varsat degeaba lacrimi pt Benjamin Button, dar nu-i nimic am recuperat la 3 din 5 si am sperat pentru Penelope, deci tot e ceva.

Prima bauta pe 2009, nu stiu cat dintr-un pariu pierdut sau cat din prea multe slabiciuni ascunse, dar cert e ca am fost foarte inspirate. Bine ca nu ne-am urcat intr-un taxi intr-o zi de sfarsit de luna si bine ca berea te indeamna la somn. Sigur nu ne trezim la 2 noaptea.

And the OSCAR goes to...

2009-02-21T23:28:00.000+02:00

Cele mai bune filme nu sunt la Oscar, suntem cu totii de acord. Dar showbiz-ul e showbiz si Hollywood-ul nu e Bollywood, asa ca asistam in fiecare an la un spectacol glamorous cu ochii pironiti la tinutele de pe red carpet, radem la glumele facute de gazda serii ( am indoieli in privinta lui Hugh Jackman, e prea sexy ca sa fie si funny ) si asteptam cu sufletul la gura sa auzim castigatorii.

Premiile Oscar live in Romania sunt o catastrofa, iti vine sa plangi cand te uiti si vezi cum e macelarita intreaga transmisie. O amintire trista cu Oscarurile o am cred ca de prin 2004-2005, cand au comentat Ada Rosetti si Bogdan Stanescu, mai aveam putin si aruncam televizorul pe geam. In prezent, Bogdan Stanescu e profesorul meu de subtitrare, e un tip foarte ok, dar ma abtin cu greu sa nu-i pun o piedica cand trece prin dreptul bancii mele, numai cand imi amintesc ce varza a facut din saracele premii. Nu stiu ce treaba face HBO-ul, dar mai rau decat TVR-ul si ProTV-ul nu cred ca e posibil.

Revenind la pronosticuri, Slumdog Millionaire e un film colorat si comercial, si cu un final de telenovela, Milk, un film cu gay, care atrage mult atentia, dar castigatorul cred ca va fi The curious case of Benjamin Button.

Best performance by an actor in a leading role: Sean Penn. Dar, recunosc ca l-as prefera pe Mickey Rourke, I always liked bad guys.

Am toata increderea in Kate Winslet, deci premiul pentru cea mai buna actrita intr-un rol principal e al ei. Sorry, Angelina!

Bag mana in foc pentru Heath Ledger si al lui Joker intr-un rol secundar, nu de alta dar saracul a murit si trebuie sa ne aratam intelegatori.

Iar la cea mai buna actrita in a supporting role, merg la ghici, aici chiar ca nu stiu, ii tinem pumnii Penelopei, dar Viola Davis pentru rolul din Doubt pleaca cu un premiu acasa.

Restul e surpriza :) !

Oh my God, Madonna!

2009-02-20T01:24:00.000+02:00

Oare de ce oi fi aflat tocmai acum ca Madonna vine in Romania? Stau cu nasul in internet in fiecare zi, dar se pare ca stau degeaba. Trebuia sa nu am somn la 2 noaptea, ca sa aflu de cel ce se preconizeaza a fi cel mai tare concert al anului, asta doar daca nu vin U2. Cert e ca asteptam data de 3 martie, atunci se pun in vanzare biletele la concert. Deci, da, Madonna in concert pe 26 august 2009 in Parcul Izvor. Am ceva retineri in privinta Parcului Izvor, dar astept impresii de la cei ce vor merge la Depeche.

E totusi un an mare 2009, ( ma repet ) in criza, dar mare.

Incolor si surd

2009-02-16T22:26:00.000+02:00

E un gri de februarie. Aprindem lumanari, ne imbracam colorat, ne cumparam o cutie verde, privim printr-un ochi albastru, dar tot gri se vede. Am vrea un par rosu, am purta o rochie alba, ne-am ascunde dupa o umbrela galbena, de ce n-ar aparea si-un curcubeu dupa ninsoare?

E o stare acuta de februarie, care seamana cu cea de octombrie doar cu mai putine ploi, parca ar aduce un pic si cu martie, dar fara flori, cu iunie mai mult si cu un soare inexistent, septembrie ar fi si el dar unul mai tacut.

E o casa in februarie, cu usile inchise si muzica in surdina, cu o exagerata grija pentru zgomot, nimic nu cade, nimic nu se tranteste, pasii sunt numarati si becul stins mereu in urma.

E pe jumatate dus, de n-am mai fi in luna asta...

Worryless

2009-02-11T23:22:00.001+02:00

De maine casa zbenguita va avea o retea wireless. Promit ca maine voi pune in functiune routerul care sta sub cutia de papuci de vreo 3 luni de zile, citesc instructiunile cu voce tare si cu atentie si va merge. Dupa zile intregi de cand instalez si formatez, ba windows-uri, ba drivere si alte minuni, vom avea trei laptopuri conectate wireless. Un pas mic pentru umanitate, dar un pas imens pentru intreaga casa.

In marea mea graba catre nou am pierdut ceva poze si arhiva la mess. Cred ca le vreau inapoi ... .

Istanbul .exactly the place we wanted to go

2009-02-03T14:23:00.000+02:00

Am primit misiunea de a scrie despre viitoarea noastra excursie la Istanbul. Asa ca, draga mama, draga tata nu ne asteptati de Paste acasa, pentru ca zburam la Istanbul. Suportam toate siropeniile ce se anunta saptamana viitoare, suportam si floricelele si tot circul de luna martie, suportam totul dintr-un singur motiv: plecam in sfarsit intr-o calatorie pe care o planificam de ceva vreme.
E drept in criza ce suntem, noi ne-am adancit si mai mult in ea. Numai minunatul Tarom are curse spre Istanbul, asa ca ne cam bate un vant aspru de primavara prin buzunare. Dar nu conteaza, totul pentru un scop. Minunate cum suntem, meritam o vacanta. Deci in saptamanile ce urmeaza singura noastra distractie va fi belly-dance-ul pe care o sa-l exersam in dormitorul nostru fara perdele.

Fiecare vrea

2009-02-02T00:27:00.000+02:00

O saptamana rezumata intr-o melodie, dupa note de 7, nopti nedormite si multe ore petrecute in tren... I'm not there.
Multe le-am fi vrut altfel saptamana asta ... .

Film de nota 7

2009-01-31T16:35:00.000+02:00

Copel Moscu mi-a dat 7 si sunt de acord, nu e un film de 8 dar e fustrant ca alti colegi au primit aceesi nota si nu meritau. Acum suntem la acelasi nivel? E un sentiment ingrozitor si fustrant . Sa speram ca toate acestea se vor transorma in creatie si voi completa formularul de la ADC* . Semestrul viitor va fi mult mai bine, va fi un film de festival!

Intre timp va sharuiesc o mica comoara

Take a look inside one of the rooms

2009-01-29T11:57:00.000+02:00

Ea a iubit in bucatarie si s-a despartit in dormitor.

It is not going to last forever

2009-01-26T17:37:00.000+02:00

Inbox: Te inseli. Totul e vesnic. Va iubesc . Pe toate de la Ap.55. Si pe tine Fox si pe tine flori si nu puteam sa te uit pe tine. Bineinteles.

Smirnoff

2009-01-22T22:14:00.000+02:00

Avem draperii, dar inca nu le-am pus.
Avem 3 ochi de deochi, fiecare cu ochiul ei protector.
Suntem pe rand: "one small thing", un dictator si a" truly artist", dar impreuna suntem absolut minunate.
Am vorbit engleza zilele acestea mai mult decat am vorbit vreodata.
Am ascultat rock turcesc si stim o injuratura in turca.
Sictir e 100% turcesc si e un cuvant mult folosit de noi.
Nici cu spaniola nu stam rau, las telenovelas sa traiasca!
Si intr-adevar exista taximetristi care au deslusit misterul vietii ( l-am gasit in fata la Club A).
In brosurile turistice, la rubrica pentru Bucuresti, cluburi pe care nu le poti rata sunt Fire si Club A. Bullshit!
Iar in Argentina e vara acum.

Tuesday, February 13, 2007 1:58 AM

2009-01-19T23:45:00.000+02:00

Mail-ul de pe yahoo ascunde multe surprize. Nu stiu cat am crescut de atunci, cert e ca radem de orice si acum, la fel ca inainte, n-am devenit mai profunde, mai intelepte sau oameni mai mari. Probabil suntem tot Ludmila, Viorica si Lilica care isi vopseau parul pentru prima data ori incepeau sa-si descopere vocatia de "artist urban", spunand pas la un alt examen din Legea 2/1992, sau pur si simplu ascultau, de sarea varul de pe pereti, System of a Down intr-o camera de camin.
O noapte de februarie, un apartament din Crangasi, o camera in T3 din Tudor, o emisiune radio si o conexiune la internet. Noi, care ne distram teribil "pe ritmurile dragostei" cu Ina Garofina la Radio Bucuresti si un schimb de mail-uri in direct, peste care am dat din intamplare:

"draga garofina, iti multumesc ca ne mangai sufletele cum numai tu stii, cuvinte calde ce izvorasc din fiinta ta pentru a ne face sa trecem mai departe. sunt o studenta care isi incepe saptamana cu vocea ta calda si iti multumeste pentru tot ce faci la radio. as vrea sa transmit toata dragostea mea celor doua fiinte care sunt acum departe de mine, tocmai in iasi, viorica si lilica.iti multumesc din suflet pentru aceste ore minunate.
ludmila"

Viorica si Lilica de la iasi va imbratiseaza cu drag,iar prietena noastra Ludmila de la Bucuresti ne-a facut o mare surpriza,iar cum bine a mai spus cineva intr-o emisiune,intr-adevar draga Ina esti un balsam pentru sufletele noastre.
Am fi vrut sa strangem in cateva cuvinte esenta vietii,si anume iubirea,dar e un sentiment ce literele nu-l pot cuprinde, ci doar simtamintele noastre il pot atinge.Vrem sa le transmitem un mesaj celor care inca mai cauta acesta stare divina,si-n special pentru prietena noastra Ludmila,acea 'giaga giaga' o sa apara cu siguranta.
Viorica si Lilica,cu mult drag

Viorica, Ludmila si Lilica din apt. 55, pe ritmurile orasului

In graba

2009-01-14T10:57:00.000+02:00

Cand zilele libere nu erau un urs Panda, pe cale de disparitie, cand weekendul nu era Dumnezeu pe pamant, cand... cand... .
Cand intr-o miercuri dimineata m-am trezit la 10 si nu la 7.45, cand in loc sa fiu cu juma de ora inainte la examen sunt cu juma de ora in intarziere, desi nu eram departe nici in vremurile bune, cand trebuie sa le dam o identitate scaunelor...
Am plecat la examen, tschüs!

Cu chef si voie buna

2009-01-05T20:59:00.000+02:00

Sufrageria: "Una merda de vacanta si inca nu s-a terminat!".
Dormitorul: " Gata, aterizam pe Baneasa, suntem deja in Bucuresti? La dracu! Pot sa ma intorc? Pot sa-mi iau concediu medical, fara plata, oricum, numai sa-mi iau?"

De fapt trebuia sa incep cu: La multi ani cu sanatate!

Da, ne-am intors cu bune si cu rele. Avem vesti: ninge pana si la Venetia, ingheata apa chiar si-n Venetia si poate fi al dracu' de frig. Se deschide un Hard Rock Cafe, exact cum iesi din Piata San Marco, print-o crapatura de geam am putut vedea un disc de platina al celor de la Oasis si am mai zarit o rochie albastra pe un manechin, dar din pacate n-am putut deslusi posesoarea(posesorul).
Noaptea, pe ceata, Venetia nu e nici mai frumoasa, nici mai palpitanta, e doar creepy. Gondolele sunt toate la "depou", doar un temerar ratacit mai tulbura apele, luminandu-si calea cu o lanterna.
Si cum bine intreba un turist: "Where is the night life in Venice?". Prin toate stradutele, pe care se merge in stil indian, n-am descoperit niciun rave party, doar nelipsitul acordeon s-a auzit pentru cateva minute.
Dar... a nins ca-n poveste dintr-un an in altul, s-a auzit Vivaldi , s-au vorbit nenumarate limbi,
sa nu uitam ca s-a vazut si Marea Adriatica, intr-un oras plin de palmieri ( Pescara ), s-a baut sampanie de la necunoscuti, s-au mancat si sarmale si lasagna, iar in rest, ca de obicei: grazie, Auguri, Buon Anno!, ah si nelipsitul brad, prezent ca-n fiecare Craciun petrecut "acasa".

Concediul s-a terminat, asa ca:

La anu' si la multi (b)ani!

2008-12-22T20:07:00.000+02:00

" Ai inchis apa?"
" Ai verificat gazul?"
" Hai, ca am chemat liftul, haideti azi!"

Apartamentul 55 si-a stins luminile, si-a facut un geamantan mare si pleaca in vacanta. Plecam in cautarea lui quelque chose, il capturam si-l bagam in traista sa ne ajunga pentru tot 2009.
Ne intoarcem cu poze, cu povestea originala a lui Romeo si-a Julietei, cu paste, cu multe condimente, cu sfaturi parintesti, cu promisiuni de mai bine si energie cat se ne ajunga pentru Paris, Budapesta si (speram) Londra.
Nu-i asa ca 2009 va fi un an mare? In criza ce-i drept, dar mare ;)!

P.S. Draga Mos Craciun,
Ti-am lasat un biletel pe masa din bucatarie, n-ai cum sa-l ratezi, e langa paharul cu vin.

What makes my heart melt

2008-12-17T09:37:00.000+02:00

Ieri am fost la un concert de colinde la Biserica Italiana, am simtit Craciunul si mai aproape, doar in prima jumatate de ora , mai apoi atentia distribuitiva nu si-a facut datoria. Multi, multi baieti frumosi, cateva fete simpatice si doi ex . Din toate locurile din Bucuresti cum e posibil sa va aflati in acelasi loc, si nu orice loc, nu orice biserica?! Sa fie un semn? sper sa nu .

Acum ma intorc la titlu si la lista lunga adaug "doi baieti frumosi care se iubesc"(ideea a venit de la intamplarea de aseara).In primavara plecam la Paris ,s-a votat.
Les chansons d'amour
Regia:Christophe Honoré
"This video may not be suitable for minors"

4'33''

2008-12-16T13:18:00.000+02:00

din ce in ce mai multi oameni vorbesc singuri....

Tema1:John Cage -4'33''

Tema2:
"am mintit: cînd fac dragoste
nu-mi vine nici o idee
lumea ramîne
(o propozitie între paranteze)
iar eu un trup
prin care sîngele circula înnebunit
cautînd o iesire
o pagina goala
pe care o mîna scrie un text
printre rîndurile caruia adauga
un alt text printre rîndurile
caruia adauga un altul
si tot asa

cautînd o iesire"
(Klein spuse Klein -Mihai Ignat)

In tot restul anului, insa...

2008-12-14T20:47:00.000+02:00

Da, se intampla, v-ati dat seama probabil dupa milioanele de beculete si pomi de craciuni si mosi craciuni si ho-ho-ho si toata lumea agitata prin magazine, isterie nationala, da, vin sarbatorile.
" Nu-mi plac sarbatorile ca au capatat o tenta comerciala"
" Nu-mi plac sarbatorile ca ma simt mai singur decat de obicei, mi-aduc aminte doar ca a mai trecut un an si eu tot singur sunt."
" Nu-mi plac sarbatorile de anul asta pentru ca nu ninge."
O mie de motive ca sa nu-ti placa, insa noi avem toate motivele sa ne placa.
Muncesti un an intreg pe plantatie, iar de Craciun nu stramba nimeni din nas cand iti iei doua-trei binemeritate saptamani de concediu. Da, doua saptamani, in care te trezesti la 10, micul dejun te asteapta si nu mananci singur, nici in fuga, stai ca oamenii la masa, real food on the table, miros de portocale in casa, pana si luminitele alea clipaitoare de la brad iti sunt simpatice, taica-tu pregateste bicicletele ca sa faceti un tur de lac, si chiar daca e ger, iti place. Nu esti obosit, nu mai ai fata incruntata, te uiti la filme siropoase toate cu Mos Craciun si cu renii lui destepti, iti suni toate rudele, bunici, matusi si toti oamenii pe care nu i-ai vazut de ani de zile si te prefaci ca te intereseaza soarta lor si tot tacamul. Si toate lucrurile astea le faci cu o naturalete, de parca le-ai face in mod constant si chiar te simti bine, pentru ca de sarbatori toata lumea minte pe toata lumea si-n naivitatea noastra ne credem bunele intentii, caci pana la urma, asa e normal.
Iubim Craciunul in familie, Craciunul nu i-l dai oricui, indiferent cat de multi buni prieteni ai si cat de tari sunt petrecerile date de ei, oricat de mult iubesti o ea ori un el si vreti sa fugiti in lume, amanati fuga pentu revelion si de Craciun fugiti acasa.
Iar saptamana asta am primit si primii colindatori, cred ca singurii, din pacate nu putem lua colindatorii cu noi acolo unde mergem.

Totul sau nimic?

2008-12-10T21:01:00.000+02:00

Mic,mare,mediu? O intrebare standard pe care o adresam la al doilea meu job.
Raspunsul cel mai frecvent era mediu.
A doua intrebare standard era: mare sau mic?
Toti raspundeau: dar mediu nu aveti?
Ce concluzii sa trag eu de aici?

N-ati observat ca in general, oamenii se feresc de concret, de exact? Foarte putini sunt cei care spun: Da, dom'le, asta vreau, asta imi place. De ce-i atat de greu sa-ti asumi o alegere? E mai bine sa o faci pe jumatate?
Ok, o sa-mi spuneti ca nimic nu e sigur pe lumea asta. Aici as avea niste contraargumente si as putea insira o lista intreaga cu lucruri sau persoane, care pentru mine sunt 100% sigure, dar ar insemna sa ma laud sau ca traiesc in lumea mea utopica. Sa lasam lucrurile sigure ale celorlalti, sau raportate la ceilalti. Sa ne gandim la noi, la ce ne place si la ce vrem de fapt. Cand esti pus sa alegi, automat alegi calea de mijloc, nu spui alb sau negru, ci intotdeauna gri, chiar daca e bezna in jurul tau.

Ne vedem la concert!

2008-12-08T20:55:00.000+02:00

Am inceput cu AC/DC in Budapesta, cautam frenetic bilete pentru concertul de pe 23 martie. Aveam deja planuri de pus banii deoparte, cand dau peste concert: U2 la Milano 31.07.2009.
200 de lire si cu alte 200 sute de lire in plina criza financiara, se anunta vremuri de restriste.
Ne vedem la Milano, Paris sau chiar in Deutschland, caci U2 in Romania sigur nu vin. Era un timp in care speram, but not anymore. Ma duc eu la ei!
Piesa zilei, pentru care m-am hotarat sa plec la Budapesta:

Langa Patapievici la Alba ca zapada

2008-11-30T23:56:00.000+02:00

Din pacate nu sunt Julia Roberts in Pretty Woman ca sa plang la finalul unei piese de opera, dar recunosc ca mi-ar fi placut sa-mi arat ceva mai puternic sentimentele fata de spectacolul din seara asta. Alba ca zapada, balet la Teatrul National, un eveniment la care ma bucur ca am fost prezenta.

Apropos,langa mine nimeni altul decat Presedintele Institutului Cultural Roman, H.R. Patapievici, un nene mult mai inalt decat ma asteptam. Stiu, trebuia sa-i pun intrebari existentiale despre mersul culturii in tarisoara noastra draga, dar in mintea mea se derulau intruna spoturile de la Radio Guerrilla, cu Tamango care ii pronunta stalcit numele. Data viitoare, domnule Patapievici!

Cand nu ai ce face ...

2008-11-27T09:49:00.000+02:00

De cateva ori pe an renunt la jobul meu de "freelancer" si aleg sa ma angajez "pe bune". Si incep cu Cora, flyere, sondaje de opinii, operatori pc , interviuri la care nu ma prezint . De data aceasta am ales sa imi stimulez un pic creativitatea si am aplicat la Creativity Blueprints.Am raspuns la intrebari de genul 5 lucruri pe care le-ai face cu un borcan, cum promovezi neconventional sacosele ecologice, mi-am imaginat conversatii dintre un iepure si o haina de blana.Cum era de asteptat m-au ales. Workshopul nu s-a terminat dar eu am renuntat deja, pentru ca nu era ceea ce ma asteptam...it sucked.Mi-am pierdut vremea, m-am plictisit desi "ceilalti"(membrii echipei si organizatorii) vor spune ca nu am reusit sa trec o bariera, nu mi-am parasit" spatiul de confort", ca am luat locul unei persoane care merita si si-ar fi dorit sa fie acolo(instructiuni: cititi cu intonatie )din tot sufletelul...vai vai vai sa le plangem de mila. Din moment ce m-ati ales era clar ca sunt mai buna decat cel care a picat si voi vroiati doar spuma de ce sa strici totul si cu zatul.In cele doua zile : am realizat ca Orange Concept Store are aer conditionat si se mandreste cu asta , m-am reapucat de fumat ,am cunoscut rezumatul istoriei stecilului la noi multumita lui Vlad Nanca , am pierdut "Arte Martiale" ,am ratat o iesire cu vechi prieteni, am aflat de un film care pare interesant "Ex drummer" ,de la universitate pana la OCC poti ajunge in 6 minute lejer. Atasez mai jos desenele din timpul worshopurilor (atunci cand ma plictiseam):

Istoria mea muzicala

2008-11-24T00:54:00.000+02:00

La 7 ani cantam "Fata draga nu fi trista fiindca e pacat/ fara lacrimi nu exista dor adevarat", dar cu un pathos, dupa care, recunosc, tanjesc in prezent. In clasa a saptea ascultam Bon Jovi, auzisem la sor'mea ca e la moda si le explicam eu celor de varsta mea cum sta treaba cu muzica. Intr-a noua cred, cand a aparut MTV Romania, il visam pe Enrique Iglesias si ma imaginam la concert cum ma ia pe scena si-mi canta "I can be your hero baby". A cantat fix de ziua, n-am sa-i iert niciodata pe ai mei ca nu m-au lasat sa merg ( cum sa nu lase o fana adevarata de 15 ani sa mearga singura la Bucuresti, la un concert ce se tinea pe stadion?!)
Si experienta mea muzicala tumultoasa a continuat, influentata fiind de oamenii care mi-au traversat existenta, de iubirile care dadeau tonurile muzicii, de la rock pana la hip-hop, de la Stefan Banica Jr. live la Sala Palatului pana la concertele de muzica clasica de la Sala Radio, de la folk pana la goth, de la tipetele isterice cand ascultam Vama Veche pana la Stadionul Lia Manouliu unde cantam timid "Reach out and touch faith/Your own personal Jesus".
Sunt unii care au ramas fideli muzicii pe care o ascultau la 14 ani, toata stima si respectul pentru dumnealor! Dar cum ma numar printre muritorii de rand inconsecventi, mi-am descoperit muzica de suflet mult mai tarziu si inca nu sunt sigura ca zarurile au fost aruncate, sunt totusi tanara ( 20 si ), deci timp pentru schimbari mai este.
Pentru Lacrimosa multumesc limbii germane si surorii mele, providerul meu permanent in materie de muzica.
In schimb pentru U2, imi multumesc mie si-n curand sper sa le multumesc si lor cand o sa-i avem in concert in Romania.

De ce toata polologhia asta cu muzica? Pentru ca am luat parte la doua concerte deosebite weekend-ul asta, Koop si Nouvelle Vague, care m-au facut sa nu regret, ba din contra sa persist in obiceiul de a-mi cheltui un sfert de salariu pe bilete la spectacole.
Muzica e pe gustul meu si cum in ultima vreme si Bucurestiul e pe gustul muzicii, eu zic sa profitam ca nu se stie!
Totusi concertul meu de suflet ramane Lacrimosa la Art Mania, perfect, fara cusur.
Sunday evening nostalgia music

Blog scris la 5 dimineata

2008-11-21T06:08:00.000+02:00

Sunt curioasa la cat rasare soarele in dimineata asta.
Cine mai are gheata in frigider la sfarsitul lui noiembrie? Noi. Imi fac un ceai cu gheata, pe care o sa-l beau pe banca in fata blocului. Am auzit ca e cea mai buna metoda pentru a medita. Poate totusi imi vine somnul!

Ghiveci

2008-11-16T20:14:00.000+02:00

O saptamana plina pe care o rezum in 3 propozitii scurte:
Too much electronic music for me!
" O meriti, nu mai esti un copil ! "
Prea putin Kilipirim si Kinofest, din pacate!

Un mixaj pentru o miercuri noapte in Expirat- The other side e ok, we can handle it. N-am chef de muzica cu versuri, cu mesaj, sa meditez, deci feel the rhythm baby! Mai ales dupa 3 pahare de rom cu cola, oh, I can feel it baby, it's in me, nici nu mai conteaza ca maine ma inghesui in 41 la 8 dimineata. Dar sambata, imi pare rau! Trebuie sa stii cand sa te opresti. Tot respectul pentru DJ Qbert, stie meserie, nici nu-i poti urmari degetele, ce-i al lui e al lui! Dar de pe la jumatatea noptii am simtit ca-mi mixeaza creierii, si-n plus in loc de " The roof , the roof is on fire", a fost "The floor, the floor is on water". Data viitoare, promit sa inmanez invitatia unui cunoscator adevarat, un profan ca mine n-are ce cauta acolo.

Daca vedeti ratacind pe strazile Bucurestiului un portofel nici prea mic nici prea mare, de culoare gri, in schimb foarte elegant si tantos, va rog indicati-i sensul de mers spre Drumul Taberei. Adapostea ceva bani, recunoastem, dar mai importanta e identitatea, pe care a luat-o cu el atunci cand a fugit in lume, deci mesaj disperat: " Intoarce-te la mine, nu pot pleca in vacanta de Craciun fara tine, ca mi-a expirat pasaportul!". Ah si totodata spuneti-i mamei ca si oamenilor mari li se intampla sa piarda lucruri, chiar foarte des.

La MNAC ne intoarcem de fiecare data cu nostalgia terasei de vara trecuta si a noptilor, tot de vara, pierdute aici. Acum am revenit pentru Festivalul de film digital si pentru privilestea impresionanta, spune Felix, pe care inca nu am vazut-o, frigul ne-a cam impiedicat. Multe filme, scurt-metraje, din multe tari si fara mesaj. Concluzia noastra e ca filmele au fost prezentate pentru simplul fapt ca sunt digitale ( inca nu ne-am lamurit in ce consta un film digital ) si nu neaparat pentru ca ar avea o poveste, sau n-am stiut noi sa vedem povestea?

Cand vad scris film nemtesc la cinema X, mi se aprind automat antenele si acolo ma indrept. Proasta inspiratie! Era un festival de film nemtesc pentru copii la Cinema Eforie pentru care am platit un bilet de 10 lei, dar n-am rezistat mai mult de 15 min. Duminica 16.30, unde sa mergi? Da, ultima zi de Kilipirim. Chiar ultima a fost, daca mai stateam 10 minute ajutam la pus cartile in cutii si dadeam si cu matura. Am dat o raita in graba, desi am vazut din prima ce vreau. Nu cred ca am pierdut mare lucru, in schimb am achizitionat carti de mare valoare. Am de gand sa explorez budismul japonez si ceva literatura erotica, acum stau si ma intreb: in ce ordine?

Ma vand cu instructiuni de folosire

2008-11-05T23:24:00.000+02:00

Comediantii, sfartecare, despre limita, talpi ... titluri de carti.
Intr-o vitrina, tu cum te-ai numi? Cum ii faci pe ceilalti sa te cumpere? Nu exista o critica intr-o revista, nimeni nu a auzit de tine, esti anonim si vrei sa te vinzi.
" Tratat despre istoria Ludmilei"
" La indemana"
" Ludmila se hotaraste sa se vanda"
" Ludmiliada"
" Povestea amantilor mei prosti"
" Mari nimicuri "

Esti in perfecta stare, second-hand sau outdated? Te-au rasfoit 3, 5, 10? De citit, cati te-au citit? Te-a ridicat cineva vreodata de pe raft?

Ma vand , nu ma ofer spre inchiriere. Nu ma cititi pe canapea la Diverta, in biblioteci nu ma gasiti, asa ca trebuie sa ma cumparati. Mare grija la pagina 14, am o pata de vin rosu, insesizabila la o prima privire, dar e acolo. Am un semn de carte identic cu coperta, va rog utilizati-l, nu ma simt bine cu paginile indoite. Nu adapostesc intre file bilete de tren, bani, acte sau alte hartii care nu sunt parte din mine.
Va sugerez sa cititi prefata, daca nu o intelegeti, puneti-ma la loc. Nu ma cumparati pe post de cadou, ma luati pentru voi si pentru veioza de pe noptiera, arde de pomana in atatea nopti.
Alte instructiuni le aflati pe parcurs, citindu-ma.

Lectura placuta!

Un jour

2008-10-29T09:32:00.000+02:00

Independent animation short film directed by Marie Paccou in 1997