In tot restul anului, insa...

Da, se intampla, v-ati dat seama probabil dupa milioanele de beculete si pomi de craciuni si mosi craciuni si ho-ho-ho si toata lumea agitata prin magazine, isterie nationala, da, vin sarbatorile.
" Nu-mi plac sarbatorile ca au capatat o tenta comerciala"
" Nu-mi plac sarbatorile ca ma simt mai singur decat de obicei, mi-aduc aminte doar ca a mai trecut un an si eu tot singur sunt."
" Nu-mi plac sarbatorile de anul asta pentru ca nu ninge."
O mie de motive ca sa nu-ti placa, insa noi avem toate motivele sa ne placa.
Muncesti un an intreg pe plantatie, iar de Craciun nu stramba nimeni din nas cand iti iei doua-trei binemeritate saptamani de concediu. Da, doua saptamani, in care te trezesti la 10, micul dejun te asteapta si nu mananci singur, nici in fuga, stai ca oamenii la masa, real food on the table, miros de portocale in casa, pana si luminitele alea clipaitoare de la brad iti sunt simpatice, taica-tu pregateste bicicletele ca sa faceti un tur de lac, si chiar daca e ger, iti place. Nu esti obosit, nu mai ai fata incruntata, te uiti la filme siropoase toate cu Mos Craciun si cu renii lui destepti, iti suni toate rudele, bunici, matusi si toti oamenii pe care nu i-ai vazut de ani de zile si te prefaci ca te intereseaza soarta lor si tot tacamul. Si toate lucrurile astea le faci cu o naturalete, de parca le-ai face in mod constant si chiar te simti bine, pentru ca de sarbatori toata lumea minte pe toata lumea si-n naivitatea noastra ne credem bunele intentii, caci pana la urma, asa e normal.
Iubim Craciunul in familie, Craciunul nu i-l dai oricui, indiferent cat de multi buni prieteni ai si cat de tari sunt petrecerile date de ei, oricat de mult iubesti o ea ori un el si vreti sa fugiti in lume, amanati fuga pentu revelion si de Craciun fugiti acasa.
Iar saptamana asta am primit si primii colindatori, cred ca singurii, din pacate nu putem lua colindatorii cu noi acolo unde mergem.