Incolor si surd

E un gri de februarie. Aprindem lumanari, ne imbracam colorat, ne cumparam o cutie verde, privim printr-un ochi albastru, dar tot gri se vede. Am vrea un par rosu, am purta o rochie alba, ne-am ascunde dupa o umbrela galbena, de ce n-ar aparea si-un curcubeu dupa ninsoare? 

E o stare acuta de februarie, care seamana cu cea de octombrie doar cu mai putine ploi, parca ar aduce un pic si cu martie, dar fara flori, cu iunie mai mult si cu un soare inexistent, septembrie ar fi si el dar unul mai tacut.

E o casa in februarie, cu usile inchise si muzica in surdina, cu o exagerata grija pentru zgomot, nimic nu cade, nimic nu se tranteste, pasii sunt numarati si becul stins mereu in urma.

E pe jumatate dus, de n-am mai fi in luna asta...