Blog singular

Ieri dimineata am ajuns la birou plouata, prin consecinta imbufnata. La un moment dat cineva ma intreaba, ce-ai vrea ca sa-ti faca ziua mai buna, numeste orice. Ma uit pe geam si zic, vreau sa fie soare, nerealizand nicio clipa ce cer. Raspunsul a fost, pai atunci azi o sa apara soarele.

Am zambit la aceasta incercare a cuiva de a-mi insenina ziua si ma gandeam, da cum sa nu, imediat o sa apara, luand in deradere tot contextul. Cam pe la 3 imi suna telefonul si mi se spune sa ma uit pe geam. n-am vazut soarele intreg, dar erau cateva raze timide care incercau sa razbata de dupa niste nori imensi. Am ramas cu privirea pierduta si nici nu mai auzeam ce mi se spune, ma holbam la cer si radeam din toata inima.

Intamplarea nu are nicio tenta romantioasa, e doar gestul cuiva de a aduce zambete.

De ce am vrut sa scriu despre asta? Tocmai pentru ca in mod normal n-as scrie despre asa ceva si desi pare o faza rasuflata din filmele proaste, a fost un gest original de a ma binedispune. Zilnic ni se intampla lucruri care ne indispun, iar ziua de azi vine sa demonstreze treaba asta, din pacate nu pot sa aduc soarele pentru nimeni, iar ce e mai trist e ca nici macar nu pot sa zic ceva care sa suplineasca lipsa acestuia. Deci, intentiile bune trebuie apreciate, chiar daca nu sunt intotdeauna cele mai inspirate, macar sunt prezente si cineva incearca, unii nu stiu cum sa faca asta. ma numar printre ei.