Vulcanul, al carui nume nu-l pot pronunta

Probabil ca pentru multi vulcanul Eyjafjallajokull nu are are nici cea mai mica importanta si e si normal, nu zbori, nu te afecteaza. Vineri la 17.10 am avut zborul spre Roma Fiumicino, duminica la 18.50, ora Romei, trebuia sa fi avut zborul de intoarcere. Nici acum nu stiu de ce spatiul aerian a stat doua zile si jumatate inchis si de ce tocmai duminica s-au efectuat zboruri de testare. Noi am fost printre "norocosii" care au avut doar o zi amanare si care au ramas blocati in aeroportul din Roma si nu altundeva. Ma indoiesc ca la Baneasa sau la Otopeni s-au luat cele mai mici masuri in interesul celor carora li s-a anulat zborul. Vineri, cand am plecat spre Roma, scandal in Baneasa si tipete de ambele parti, oamenii, care erau disperati ca nu mai pleaca pe o parte, si personalul aeroportului pe de alta. Era de vis.
Nici in Roma lumea nu era in extaz, erau oameni care aveau deja doua, trei zile la activ de cand asteptau sa plece, deci, situatia era destul de disperata si acolo. Dar, nu tipa nimeni la tine si nu te dadeau la o parte de parca erai un gunoi care ocupa aeroportul. Terminalul 2 al aeroportului din Fiumicino a fost transformat practic in "hala de dormit".


30 de ore de asteptare, timp in care am fost ca intr-un montagne russe; cand eram acolo sus si credeam ca in sfarsit plecam, cand ne prabuseam si ne sfaramam in zeci de bucati, nu, nu plecam inca. Duminica pe la 18 ne spuneau ca luni sunt sanse mari sa plecam, apoi se instaura panica, ca s-ar putea inchide aeroportul din Roma si ca blestematul ala de vulcan erupe in continuare, e posibil sa se prelungeasca la nesfarsit. Sunam in disperare si scriam mesaje, vrand sa aflam ceva sigur. Luni dimineata aflam ca s-au deschis aeroporturile din Timisoara si Arad. Suntem in extaz, inca un pas pana la Bucuresti. La 12 aflam, ca Emil Boc a declarat ca Baneasa si Otopeni sunt deschise. Avem sperante. Totusi, zborul de ora 14 din Roma spre Bucuresti e anulat. Nu mai zice nimeni nimic, nu mai speram, nu mai credem, pur si simplu ne taram prin aeroport si fixam tabelele cu zboruri, jumatate din ele trecute cu rosu, anulate. Zborul spre Bacau de la ora 16, anulat, totusi cursele Cluj-Roma sunt trecute ca in desfasurare. nimic despre Bucuresti. Stam si numaram minutele, peste jumatate de ora ar trebui sa facem check-in-ul, dupa noul program. Peste inca o jumatate de ora aflam ca la 288, 289 si 290 se efectueaza check-in-ul pentru Bucuresti. Nimeni nu zice nimic, indraznim sa zambim, dar nu mai mult. De la 18.50, ora de plecare se muta la 19.50.La ora 17 check-in-ul inca nu e deschis. Asteptam confirmarea ca avionul a decolat din Romania, avem sufletul la gura si stam sprijiniti de bagaje. La un moment dat se anunta ceva, cineva striga din spate "Nu" si lumea se panicheaza. Stam si ne uitam dezorientati in jur, ca mai apoi sa ne spuna ca 290 e inchis si check-in-ul se efectueaza doar la 289 si 280. Nu mai rezistam mult, avem nervii intinsi la maxim si toata lumea face pronosticuri, noi nu mai avem demult energia pentru asa ceva. La 18.30 se deschide check-in-ul, la 18.46 avem biletul de decolare cu loc si tot, inca suntem sceptici, in avion o sa ne linistim. la 21.12 decolam in sfarsit. La 00.23 aterizam pe Baneasa. Un sentiment mult ravnit in ultimele doua zile ni se citeste pe fata. Acasa.
Un mic moment artistic al "colegilor de celula" din Portugalia, care stateau de vreo doua zile in aeroport si din pacate i-am lasat tot acolo.