Sunt zile proaste, uneori chiar si depresive, mai ales in perioada asta, sau zile tensionate si nebune, cu picioarele in spinare, uitand pana si sa respiri. Dar la final rasufli, zici “gata, a trecut!”, si pui capul pe perna si adormi. Dar nu si azi!
Cu siguranta nu e cea mai proasta zi din istoria personala, dar e o zi in care strigi dupa compatimire, in mijlocul zilei erai undeva intre plans si urlat isteric, nu stiai daca sa mai spargi ceva sau sa aduni cioburile care deja erau facute morman in preajma ta. Nu e cea mai proasta zi!
Dimineata am visat o pisica, care m-a muscat de picior, spre seara s-a intors blestemata ca sa-si lase si urmele ghearelor pe mine, cand mi-am sters usa unui dulap peste mana dreapta provocandu-mi o zgarietura care ustura ingrozitor. Stiam eu ca nu e semn bun!
Vreau compatimire dintr-aia imbecila, cu ochii blegiti si incurcati, care nu fac decat sa dea din umeri si sa zica, nu stiu. Nu e nimic rau in asta, doar ca atunci cand urli la mai multa lume decat ai in mod real langa tine la sfarsitul zilei, nu mai ai dreptul sa pretinzi compatimire. E o zi trista, despre care am scris!
Postări
