31 ian. 2009

Film de nota 7

       
         Copel Moscu mi-a dat 7 si sunt de acord, nu e un film de 8 dar e fustrant ca alti colegi au primit aceesi nota  si nu meritau. Acum suntem la acelasi  nivel? E un sentiment ingrozitor si fustrant . Sa speram ca toate acestea  se vor  transorma in creatie si voi  completa formularul de la  ADC* .  Semestrul viitor va fi mult mai bine, va fi un film de festival!
Intre timp va sharuiesc o mica comoara 

29 ian. 2009

Take a look inside one of the rooms



Ea a iubit in bucatarie si s-a despartit in dormitor.




26 ian. 2009

It is not going to last forever


Inbox: Te inseli. Totul e vesnic. Va iubesc . Pe toate de la Ap.55. Si pe tine Fox si pe tine flori si nu puteam sa te uit pe tine. Bineinteles.


video

22 ian. 2009

Smirnoff

Avem draperii, dar inca nu le-am pus.
Avem 3 ochi de deochi, fiecare cu ochiul ei protector.
Suntem pe rand: "one small thing", un dictator si a" truly artist", dar impreuna suntem absolut minunate.
Am vorbit engleza zilele acestea mai mult decat am vorbit vreodata.
Am ascultat rock turcesc si stim o injuratura in turca.
Sictir e 100% turcesc si e un cuvant mult folosit de noi.
Nici cu spaniola nu stam rau, las telenovelas sa traiasca!
Si intr-adevar exista taximetristi care au deslusit misterul vietii ( l-am gasit in fata la Club A).
In brosurile turistice, la rubrica pentru Bucuresti, cluburi pe care nu le poti rata sunt Fire si Club A. Bullshit!
Iar in Argentina e vara acum.

19 ian. 2009

Tuesday, February 13, 2007 1:58 AM

Mail-ul de pe yahoo ascunde multe surprize. Nu stiu cat am crescut de atunci, cert e ca radem de orice si acum, la fel ca inainte, n-am devenit mai profunde, mai intelepte sau oameni mai mari. Probabil suntem tot Ludmila, Viorica si Lilica care isi vopseau parul pentru prima data ori incepeau sa-si descopere vocatia de "artist urban", spunand pas la un alt examen din Legea 2/1992, sau pur si simplu ascultau, de sarea varul de pe pereti, System of a Down intr-o camera de camin.
O noapte de februarie, un apartament din Crangasi, o camera in T3 din Tudor, o emisiune radio si o conexiune la internet. Noi, care ne distram teribil "pe ritmurile dragostei" cu Ina Garofina la Radio Bucuresti si un schimb de mail-uri in direct, peste care am dat din intamplare:

"draga garofina, iti multumesc ca ne mangai sufletele cum numai tu stii, cuvinte calde ce izvorasc din fiinta ta pentru a ne face sa trecem mai departe. sunt o studenta care isi incepe saptamana cu vocea ta calda si iti multumeste pentru tot ce faci la radio. as vrea sa transmit toata dragostea mea celor doua fiinte care sunt acum departe de mine, tocmai in iasi, viorica si lilica.iti multumesc din suflet pentru aceste ore minunate.
ludmila"



Viorica si Lilica de la iasi va imbratiseaza cu drag,iar prietena noastra Ludmila de la Bucuresti ne-a facut o mare surpriza,iar cum bine a mai spus cineva intr-o emisiune,intr-adevar draga Ina esti un balsam pentru sufletele noastre.
Am fi vrut sa strangem in cateva cuvinte esenta vietii,si anume iubirea,dar e un sentiment ce literele nu-l pot cuprinde, ci doar simtamintele noastre il pot atinge.Vrem sa le transmitem un mesaj celor care inca mai cauta acesta stare divina,si-n special pentru prietena noastra Ludmila,acea 'giaga giaga' o sa apara cu siguranta.
Viorica si Lilica,cu mult drag


Viorica, Ludmila si Lilica din apt. 55, pe ritmurile orasului

14 ian. 2009

In graba

Cand zilele libere nu erau un urs Panda, pe cale de disparitie, cand weekendul nu era Dumnezeu pe pamant, cand... cand... .
Cand intr-o miercuri dimineata m-am trezit la 10 si nu la 7.45, cand in loc sa fiu cu juma de ora inainte la examen sunt cu juma de ora in intarziere, desi nu eram departe nici in vremurile bune, cand trebuie sa le dam o identitate scaunelor...
Am plecat la examen, tschüs!

5 ian. 2009

Cu chef si voie buna

Sufrageria: "Una merda de vacanta si inca nu s-a terminat!".
Dormitorul: " Gata, aterizam pe Baneasa, suntem deja in Bucuresti? La dracu! Pot sa ma intorc? Pot sa-mi iau concediu medical, fara plata, oricum, numai sa-mi iau?"

De fapt trebuia sa incep cu: La multi ani cu sanatate!

Da, ne-am intors cu bune si cu rele. Avem vesti: ninge pana si la Venetia, ingheata apa chiar si-n Venetia si poate fi al dracu' de frig. Se deschide un Hard Rock Cafe, exact cum iesi din Piata San Marco, print-o crapatura de geam am putut vedea un disc de platina al celor de la Oasis si am mai zarit o rochie albastra pe un manechin, dar din pacate n-am putut deslusi posesoarea(posesorul).
Noaptea, pe ceata, Venetia nu e nici mai frumoasa, nici mai palpitanta, e doar creepy. Gondolele sunt toate la "depou", doar un temerar ratacit mai tulbura apele, luminandu-si calea cu o lanterna.
Si cum bine intreba un turist: "Where is the night life in Venice?". Prin toate stradutele, pe care se merge in stil indian, n-am descoperit niciun rave party, doar nelipsitul acordeon s-a auzit pentru cateva minute.
Dar... a nins ca-n poveste dintr-un an in altul, s-a auzit Vivaldi , s-au vorbit nenumarate limbi,
sa nu uitam ca s-a vazut si Marea Adriatica, intr-un oras plin de palmieri ( Pescara ), s-a baut sampanie de la necunoscuti, s-au mancat si sarmale si lasagna, iar in rest, ca de obicei: grazie, Auguri, Buon Anno!, ah si nelipsitul brad, prezent ca-n fiecare Craciun petrecut "acasa".

Concediul s-a terminat, asa ca: