Se afișează postările cu eticheta aicibucuresti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta aicibucuresti. Afișați toate postările

29 apr. 2010

Ziarul de joi cu film

Azi dimineata in 41:

" Libertatea, Click, Can Can, Gazeta, ( pauza ), Dilema avem! "

Se pare ca Charlie Chaplin circula cu 41.

22 dec. 2009

Punct si de la capat

Nu am foarte multe de spus, decat ca se incheie 2009 si ca asta e ultimul post de acest gen, stelele prevestesc o schimbare a blogului in forma si continut. Nu mi-a placut niciodata sa fac urari, nici sa trag linie si sa adun, am o frica de rezultatele negative. Asa mi se intampla de fiecare data cand ma duc la magazin si daca n-am portofelul cu mine, am doar o suma fixa de bani, stau la coada calculand intruna preturi si sperand sa nu am mai multe produse decat pot plati. Sunt un om bolnav, care se simte nesigur fara portofel ( al meu ) in buzunar.
Un alt 2009, sigur nu va mai fi!
Am cateva chestii la care m-am gandit azi.

Cele mai frumoase cadouri ti le faci singur, dovada imi stau multe, cum ar fi o pereche de sandale, nepurtate ce-i drept, dar prezenta lor in cutia din dulap conteaza atat de mult; o calatorie intr-un oras in care m-as muta si maine daca as avea mai mult curaj; un telefon dat in miez de noapte care nu citeste ganduri; cartea din geanta pentru care inca mai am mustrari de constiinta. A fost o lista pe scurt a unora dintre cele mai frumoase cadouri de la mine pentru mine.

De ce vascul, o planta parazit, este considerata aducatoare de noroc? Norocul e un parazit?

Mesaj pentru doamna Catalina, in english, ca suna mai bine:
I hope you'll burn in hell, you reincarnated Ebenezer Scrooge! Merry Christmas you evil bitch!

Aici Bucuresti, maine mai vedem ce e!

23 nov. 2009

Let's fall in love, why shouldn't we?

O noapte tacuta de noiembrie, 4 oameni pe o scena si jazz.

Let's close our eyes and make our own paradise.

A fost Diana Krall la Sala Palatului.

Si, da, au fost si alegeri.

16 nov. 2009

Pana-n Pipera, e mult de mers?

Intrasem in casa hotarata, mai bine zis pornita, sa scriu despre minunata zi de azi sau despre cum reactionez eu in fata unor stupizenii. M-am calmat, am reflectat si mi-am zis ca la mine e problema. Apoi ma uit la un extraordinar serial, Being Erica, pe numele lui de scena, si desi stiu ca restul casei nu e de acord cu mine, e, supriza, o alta stupizenie. Subiectul e simplu, o tipa se intoarce in trecut sa-si repare greselile, regretele, etc., incercand astfel sa-si puna viata actuala in ordine. E ceva de genul, dai cateva pagini in urma, stergi pe ici, adaugi un pic pe colo si gata, totul asa cum trebuie sa fie. Normal ca filmul e mult mai deep, doar eu nu ajung sa percep cum tipa isi da seama de profunzimea anumitor lucruri pe care le-a ratat pe parcursul anilor ( cred si eu, la 15 ani, viata nu arata ca la 30 ) si bla bla bla.
Dar pana la urma, am renuntat la a scrie posturi in care sa disec stupizenia lucrurilor si uitandu-ma cum lumea incape pe usa unui frigider, am realizat ca singurele lucruri certe sunt: maine e marti si nu circula metroul, si tot maine dintr-o solidaritate fortata trebuie sa descopar un traseu spre pipera cu ratb-ul. Asa ca, pana nu schimb ceva, acum si nu maine ( in trecut, e clar ca nu am cum sa ma intorc ) toate lucrurile o sa mi se para niste stupizenii.

18 oct. 2009

Jurnal + imi place

Duminica. Ma trezesc, nu de dimineata si nu de buna voie, dar cu chef totusi. Raspund la telefon, ma bag inapoi in pat, caloriferul e pe jumatate incalzit, dar e bine. Ma scol din nou, ma uit in oglinda, arat bine pentru o noapte pierduta, mi-a crescut parul.
Am pus o melodie pe repeat, o iau razna in curand. Deschid geamul. E frig! Imi place sa privesc, dansez in fata geamului si e chiar bine.
Imi place ziua asta lenesa, imi place Bucurestiul din mine, imi place Clujul pentru ca e ieftin si boem, imi place Berlinul in care m-as ascunde, imi place acasa, in Venetia, imi place in Istanbul sa beau un ceai intre prieteni.

tam ta ram tam
as long as we are flying, all this world ain't got no end ... imi canta-n cap


17 sept. 2009

Educatia civica, sau mai mult lipsa ei

Spiritul meu civic se rezuma la a nu arunca hartii, sticle, etc. pe jos, pentru ca "nu e frumos", asa m-a invatat mama cu un ton autoritar si cu o privire incruntata.
Nu ma implic in activitati "cetatenesti", nici la vot nu prea merg, habar n-am cine e primar in sectorul in care locuiesc, la curatenia de primavara nu ies, practic, mare lucru pentru societatea in care traiesc nu prea fac.
Am doua motive pe care mi le tot repet, si anume, nu am timp si apoi nu ma implic in cauze pierdute.
La 10 metri de blocul in care locuiesc era pana mai ieri, un chiosc deschis non-stop. Un chiosc ca toate celelalte cu tot felul de chestii marunte, dar absolut necesare, nu avea nimic special, decat ca era non-stop si era acolo, exact in locul ala binecuvantat. Nici nu mai tin minte de cate ori m-am trezit in miezul noptii ca nu am credit pe telefon si dadeam fuga pentru a-mi reincarca cartela, reusind astfel sa rezolv treburi "pe viata si pe moarte". Mi se facea pofta de ciocolata cu stafide la 3 dimineata, imi trageam pantalonii si plecam sa-mi indeplinesc poftele, era perfect.
Noi il numeam "la baba", pentru ca de obicei vindea o baba, ce avea un stil unic de a face conversatie.
Dar, nu mai e, s-a dus. Din nu stiu ce motive, a disparut totul, de parca nici n-ar fi fost, a aparut in schimb un gard ce imprejmuieste 30 de m patrati ( au luat si din parcul pentu copii ), cu o pancarta mare deasupra pe care scrie "Imobil multifunctional".
Alaturi , tocmai s-a construit o cladire de sticla cu etaj in care funtioneaza o frizerie, aceeasi frizerie care inainte se desfasura pe 3 metri patrati. Nu stiu care era scopul acestei constructii dar e evident ca nu a fost atins, din moment ce doar parterul e functionabil, iar incaperile de sus sunt goale.
Imi place cartierul in care stau, imi place blocul comunist in care ma culc si ma trezesc, imi plac cele pe care le vad de partea cealalta a bulevardului si-mi placea si baba, unde intotdeauna gaseam paine. Nu vreau cladiri de sticla pe strada mea. Stau 8-9 ore zilnic intr-o cladire de sticla, nu vreau s-o vad cand sunt acasa, vreau mosnegi care vand rosii, pepeni sau usturoi pe trotuar, vreau chioscul ala cu gemulet unde gasesti de toate, vreau sa dispara masinile parcate in fata bancilor, vreau doi caini in loc de zece. Vreau civilizatie, dar nu civilizatia lor!
Cladirea noua s-a construit pe spatiu verde, cea care urmeaza ocupa jumatate din suprafata unui parc, ce pot sa fac eu ca cetatean in privinta asta? Matusa mea s-a dus o data la primarie sa ceara amplasarea unui cos de gunoi in statia de autobuz, altcineva a trimis un e-mail in care se plangea de cainii din fata blocului; nu s-a rezolvat mare lucru in urma efortului lor. De ambele dati am zambit si am luat in deradere gestul lor, acum daca stau sa ma gandesc, poate ar fi trebuit sa subscriu la actiunile lor si nu doar sa zambesc.

27 aug. 2009

'Cause she's Madonna

Mi-a placut Madonna, mi-a placut show-ul, in schimb nu-mi plac romanii.
De ce ai huidui un artist? Pentru ca nu a inceput la 9 fix sa cante? In primul rand, cine dracu a spus ca la 9 fix va urca pe scena, in al doilea rand, din moment ce Paul Oakenfold a terminat de cantat la 8.45, era de asteptat ca nu va incepe show-ul in 15 min, iar in al treilea rand, concertele nu sunt piese de teatru, nu se ridica cortina la ora fixa. E clar ca s-au castigat foarte multi bani din asta, nu ma indoiesc nicio clipa, dar faptul ca a acceptat sa concerteze in locul ala infect, unde te sufocai la propriu de atata praf, ar fi trebuit sa-i aduca macar meritul de a nu fi huiduita.
A fost cel mai nesimtit public, din care am facut parte vreodata, un public mitocan, mancator de seminte in fata blocului.
Pentru Madonna, jos palaria! Cand mai canta, cand mai merge banda, dar a facut show in adevaratul sens al cuvantului. A dansat, a sarit coarda, a schimbat zeci de outfituri, au fost efecte speciale, au fost lumini, lasere, au fost filmulete. Au fost de toate pentru un public pretentios, pacat ca nu a avut cine sa le aprecieze. Madonna mie mi-ai placut si sper sa mai prind un specatcol de-al tau, dar pe un stadion adevarat.


4 iul. 2009

Bestfest not so best

Asta e un post negativ la adresa Bestfest-ului.
Sunt amatoare de muzica si mai ales de atmosfera de la concerte si am fost la " cel mai mare festival de muzica romanesc ", ca sa citez toate publicatiile de specialitate. M-a lasat rece.
E drept ca am fost intr-o singura zi, mai bine spus, am prins doar doua concerte, Motörhead si Moby, dar mi-a fost de ajuns ca sa-mi formez o parere. In primul rand, cineva a avut o idee geniala sa puna cele doua formatii in aceeasi zi, un dj si o formatie rock e combinatia perfecta, scenele alaturate si mai inspirat.
Mi-au placut atat Motörhead cat si Moby. Motörhead meritau un bis, mai multe aplauze, mai mult entuziasm din partea publicului, caci sa fim seriosi, oamenii aia chiar au cantat de te cutremurai. Iar Moby, a facut un show ca la carte, fara prea mari improvizatii, lumea canta, dansa, si-a facut treaba bine. Dar sfarsitul a fost ceva de genul, cantam si deodata nu mai cantam, se sting lumnile, se da drumul la muzica si plecam acasa. Aplauze? Bis? Moby mai canta-ne ceva? Unde sunt toate astea, sau nu se poarta la un festival?
Un nonfestival din punctul meu de vedere, fara o scena adevarata, cu doua mostre asezate una langa alta, o locatie ce lasa de dorit, un bilet nesimtit de scump, fara atractii aditionale ( inafara de muzica . Multe minusuri. Eu zic ca meritam un festival adevarat, asta nu e festival, e un loc unde se aduna lume, bea bere si se uita la niste oameni pe scena.

24 iun. 2009

Vecini de bloc


Locuim intr-un bloc cu 10 etaje, 4 apartamente pe fiecare etaj, sa spunem ca sunt in medie 3 oameni in fiecare apartament, deci ar veni cam 132 de oameni in tot blocul, more or less, cu o oarecare marja de eroare. Cat de greu poate fi sa retii 132 de oameni?
Locuim aici de doi ani de zile si-n tot timpul asta n-am reusit sa retin decat maxim 5 oameni. Saptamanal, dau buna-ziua cam la 20 de persoane, de fiecare data altele, habar n-am de unde ies oamenii astia, dar parca ii vad pentru prima data in viata mea. Astazi de exemplu, in fata blocului stateau doua araboaice cu vreo trei copii in jurul lor si cu alti doi in carucioare, iar ceea ce m-a frapat e ca babuta, care sta de obicei la intrarea in bloc, vorbea cu ele de parca le-ar fi cunoscut de-o viata. Si acum vine si frustrarea mea, ca in fiecare seara ii dau buna-seara si de fiecare data se uita lung la mine si nu stie daca sa-mi raspunda sau nu. Why is that?
Oamenii sunt ciudati, de multe ori mi se intampla sa raman cu salutul si asta chiar ma calca pe nervi. Ok, nu va cunosc, dar va salut, nu ma doare gura sa zic o buna-seara.
Cand eram acasa, cunoasteam oamenii pe o raza de 1 km, ii stiam pe cei de la scarile vecine, aveam prieteni in capatul celalalt al orasului si-i stiam si pe vecinii lor, ii salutam de parca ar fi fost ai mei si culmea imi si raspundeau cu o anumita familiaritate.
Acum as putea numara pe degetele de la o mana persoanele pe care le stiu din tot blocul: doamna de alaturi, cu care impart liftul in unele dimineti; doamna administrator, care sta la etajul 3 si pe care n-ai cum sa o ratezi, un domn dragut de la 7 care imi tine tot timpul liftul; taticul, de sub noi, fost metalist in tineretea lui zbuciumata, acum are un copil de 1 an si ne bate din cand in cand in usa, and last but not least tipul care lucreaza la Zara in Plaza si caruia i-am blocat liftul intr-o seara.
Totusi, de ce e atat de greu sa tii minte niste fete?

29 mai 2009

Gandurile unei zile de vineri

Vara dormim mai prost. Dar nimic nu-i mai frumos decat sa te trezesti intr-o dimineata de vara. Dimineata devreme am vrea-o intreaga zi.

Printr-un geam de sticla nu poti trece, vanataia de pe genunchiul drept nu e de la faptul ca ai dat cu capul in ecranul unui autobuz aflat in miscare. Iar, lumea din jurul tau nu-ti spune nimic, tocmai cand tu ai vrea sa-ti spuna. Propria ta indiferenta regasita in zecile de priviri cufundate in ziare si-n urechile urlatoare a Metallica te-a durut azi ca niciodata.

Perfectiunea o poti gasi intr-un flyer distribuit la metrou la Universitate. Cosmetica, coafor, manichiura, pedichiura la nivel profesionist si preturi foarte mici. Se pun si degetele mele calcate de adidasul plin de noroi al unui cretin in 41?

Dar, miroase a aeroporturi, gari si a limbi straine si asa trece si o zi de vineri.

22 mai 2009

Iarmaroc Fest

Pentru ca tot ne plangeam de caldura, de lipsa de gheata, de lipsa de aer, de spatiul inchis al apartamentului de la etajul 9, am hotarat sa plecam la padure.
Asa ca dragi vecini de bloc, in noaptea de sambata spre vineri orbecaim prin padure.
Ne vedem la Iarmaroc!

17 apr. 2009

Bravo bunicule, ati spart portile Istanbulului!


E 01.30. Pentru un trecut de miezul noptii, in apartament se intampla tot felul de activitati, care mai de care mai ciudate in banalitatea lor. In bucatarie se picteaza un tricou, dormitorul se afla intr-o mare dilema: mai multe pulovere sau mai multe tricouri? iar in baie, apa curge de jumatate de ora tot rece. Sa doarma cineva ca sa fim sigure ca ne trezim dimineata! Stim, indemn absurd, din moment ce nu va dormi nimeni, cine sa se mai trezeasca? Trecem peste, noi intelegem.
Un tricou cu Bucuresti pentru Emric, oua kitsch pentru mama lui, pentru varul lui gasim ceva in aeroport, speram, iar in rest cozonac, vin si ... noi. Inca nu stim ce sa alegem, un rac sau un scorpion?
Fichi-fichi nu-i de bine, nu acceptam ce ni se pune in brate, nu renuntam la niciuna dintre noi pe mai putin de 3 camile si un sfat:
La cumparaturi in Istanbul nu se achizitioneaza lucruri pe care un anume apartament nu le-ar folosi in Bucuresti!

P.S. Emric ar fi bine sa porti tricoul asta, ca s-a umblat peste mari si tari pentru el, si doi artisti, unul plastic si unul vestimentar, si-au adus contributia la minunata opera, so watch it!

2 apr. 2009

O vodka mica

"Suntem stresati. Iesim la tigara?"
" Hai, nu fumez, dar hai!"
" Dar nu mai bine, bem ceva?"

Nu ma numesc Bukarest, Romania nu e India, nu e chiar un punct negru si mic si plin de gunoaie pe harta, o urasc eu, dar numai eu am dreptul asta, asa ca mai mult respect Deutschland!
Ce se intampla in Pipera pe timp de criza? La bodega din colt, pt 50 ml de Stalinskaya platesti numai 2.5 lei, o dregi cu un nectar, mais ça n'existe pas, cola merge? E criza, dom'le asa ca ne adaptam, bem o vodka, nici o Cuba Libre today.

Busu ne-a mintit de dimineata, ne-a spus ca nu va ploua astazi, nu-l mai credem.

De baut am baut, dar cand ne culcam? Mai e mult pana la 6? Suna telefonul, unknown number. " Hallo ...! Kannst du bitte mir helfen? "

Oh, fuck, I got to go. By the way, I was promoted today. Cheers!

30 mar. 2009

one minute city portrait effi si amir

8 zile, si 8 nopti, cadre peste cadre, butoane preferate in premiere, after effects , final cut mac-uri care se restarteaza, sophia care plange in atelier , caini care te alearga in timp ce ii filmezi de pe bicicleta, tigani care striga dupa fiare vechi si apoi iti distrug proiectul, cultul crucii in masina, iris kitchios si cocosi la ora 4. Effi si Amir , doi artisti incredibili, primul meu workshop video , multi prieteni Regele si Regina Ionescu , doi tipi de la master care m-au ajutat cu after effects.....well multumim Regelui Ionescu pentru premii si restul studentilor de la arte pentru votul acordat. Spatiul de la atelierul 6 e plin de amintiri si de urme "vulgare"pe mac-uri, de imagini cu dacii si fotografii cu vibratoare.

4 mar. 2009

Despre Femei in Lumea lor

Sunt in bucatarie, fumeaza si barfesc. Maine le gasesti tot acolo, invartindu-se in jurul aragazului, deschizand frigiderul, curatand un catel de usturoi, sorbind ultima gura de vin din paharul altcuiva, care intotdeauna se ofera sa le ajute. "Multumesc, ma descurc. Stai acolo, vorbeste-mi, poti sa-mi si canti sau pur si simplu sa te uiti la mine."
Nu intra in coafor, nu sunt ele, sunt niste holograme perfecte, fara cusur. Fiecare fir de par e la locul lui, un contur impecabil, niste gene lungi si grele. Le auzi, dar trebuie sa intelegi, au un rol de jucat, in asta consta farmecul. "Imi place rimelul tau, iti face niste gene incredibile. Ce marca e?" " Serios? Ah, e o nimica toata, e Bourgeois." Inchide usa si iesi, ah si foarte important, nu-ti uita ziarul pe masa, n-o sa-l mai gasesti printre toate revistele Unica, Tabu, Cosmopolitan, Diva Hair, Tango, Joy. Te-am ametit? Iesi putin la aer, o sa te simti mai bine.
Isi iau blugii evazati, arunca pantofii intr-un colt, isi incheie sireturile la tenisi, prind o esarfa din mers  si-ti striga de pe casa scarii ca nu intarzie. "Sa mananci!" Beau o bere, doua, trei, rad de penibilii geluiti care stau la bar, fac proiecte marete, vorbesc despre calusari, isi critica una alteia frizura neglijenta si canta intr-un suflet Let's dance. "Mai fumam ceva?"
E tarziu. Ne culcam? Hai sa-ti usuc parul, sa nu te culci cu el ud.

23 feb. 2009

Erata

Que pasa intr-o zi de luni, muzica buna, baieti cu plete si Heineken. Si tot ap. 55 isi lasa parul lung, avem mai mult succes ca niste Ilene Cosanzene cu pletele in vant. N-a fost sa fie The curious case of Benjamin Button, dar in schimb a fost Slumdog Millionarire cum a prezis Foxy, si a ratat Floricica cu The Reader. Se pare ca am varsat degeaba lacrimi pt Benjamin Button, dar nu-i nimic am recuperat la 3 din 5 si am sperat pentru Penelope, deci tot e ceva.
Prima bauta pe 2009, nu stiu cat dintr-un pariu pierdut sau cat din prea multe slabiciuni ascunse, dar cert e ca am fost foarte inspirate. Bine ca nu ne-am urcat intr-un taxi intr-o zi de sfarsit de luna si bine ca berea te indeamna la somn. Sigur nu ne trezim la 2 noaptea.

20 feb. 2009

Oh my God, Madonna!


Oare de ce oi fi aflat tocmai acum ca Madonna vine in Romania? Stau cu nasul in internet in fiecare zi, dar se pare ca stau degeaba. Trebuia sa nu am somn la 2 noaptea, ca sa aflu de cel ce se preconizeaza a fi cel mai tare concert al anului, asta doar daca nu vin U2. Cert e ca asteptam data de 3 martie, atunci se pun in vanzare biletele la concert. Deci, da, Madonna in concert pe 26 august 2009 in Parcul Izvor. Am ceva retineri in privinta Parcului Izvor, dar astept impresii de la cei ce vor merge la Depeche.
E totusi un an mare 2009, ( ma repet ) in criza, dar mare.

22 ian. 2009

Smirnoff

Avem draperii, dar inca nu le-am pus.
Avem 3 ochi de deochi, fiecare cu ochiul ei protector.
Suntem pe rand: "one small thing", un dictator si a" truly artist", dar impreuna suntem absolut minunate.
Am vorbit engleza zilele acestea mai mult decat am vorbit vreodata.
Am ascultat rock turcesc si stim o injuratura in turca.
Sictir e 100% turcesc si e un cuvant mult folosit de noi.
Nici cu spaniola nu stam rau, las telenovelas sa traiasca!
Si intr-adevar exista taximetristi care au deslusit misterul vietii ( l-am gasit in fata la Club A).
In brosurile turistice, la rubrica pentru Bucuresti, cluburi pe care nu le poti rata sunt Fire si Club A. Bullshit!
Iar in Argentina e vara acum.

5 ian. 2009

Cu chef si voie buna

Sufrageria: "Una merda de vacanta si inca nu s-a terminat!".
Dormitorul: " Gata, aterizam pe Baneasa, suntem deja in Bucuresti? La dracu! Pot sa ma intorc? Pot sa-mi iau concediu medical, fara plata, oricum, numai sa-mi iau?"

De fapt trebuia sa incep cu: La multi ani cu sanatate!

Da, ne-am intors cu bune si cu rele. Avem vesti: ninge pana si la Venetia, ingheata apa chiar si-n Venetia si poate fi al dracu' de frig. Se deschide un Hard Rock Cafe, exact cum iesi din Piata San Marco, print-o crapatura de geam am putut vedea un disc de platina al celor de la Oasis si am mai zarit o rochie albastra pe un manechin, dar din pacate n-am putut deslusi posesoarea(posesorul).
Noaptea, pe ceata, Venetia nu e nici mai frumoasa, nici mai palpitanta, e doar creepy. Gondolele sunt toate la "depou", doar un temerar ratacit mai tulbura apele, luminandu-si calea cu o lanterna.
Si cum bine intreba un turist: "Where is the night life in Venice?". Prin toate stradutele, pe care se merge in stil indian, n-am descoperit niciun rave party, doar nelipsitul acordeon s-a auzit pentru cateva minute.
Dar... a nins ca-n poveste dintr-un an in altul, s-a auzit Vivaldi , s-au vorbit nenumarate limbi,
sa nu uitam ca s-a vazut si Marea Adriatica, intr-un oras plin de palmieri ( Pescara ), s-a baut sampanie de la necunoscuti, s-au mancat si sarmale si lasagna, iar in rest, ca de obicei: grazie, Auguri, Buon Anno!, ah si nelipsitul brad, prezent ca-n fiecare Craciun petrecut "acasa".

Concediul s-a terminat, asa ca: