Educatia civica, sau mai mult lipsa ei

Spiritul meu civic se rezuma la a nu arunca hartii, sticle, etc. pe jos, pentru ca "nu e frumos", asa m-a invatat mama cu un ton autoritar si cu o privire incruntata.

Nu ma implic in activitati "cetatenesti", nici la vot nu prea merg, habar n-am cine e primar in sectorul in care locuiesc, la curatenia de primavara nu ies, practic, mare lucru pentru societatea in care traiesc nu prea fac.

Am doua motive pe care mi le tot repet, si anume, nu am timp si apoi nu ma implic in cauze pierdute.

La 10 metri de blocul in care locuiesc era pana mai ieri, un chiosc deschis non-stop. Un chiosc ca toate celelalte cu tot felul de chestii marunte, dar absolut necesare, nu avea nimic special, decat ca era non-stop si era acolo, exact in locul ala binecuvantat. Nici nu mai tin minte de cate ori m-am trezit in miezul noptii ca nu am credit pe telefon si dadeam fuga pentru a-mi reincarca cartela, reusind astfel sa rezolv treburi "pe viata si pe moarte". Mi se facea pofta de ciocolata cu stafide la 3 dimineata, imi trageam pantalonii si plecam sa-mi indeplinesc poftele, era perfect.

Noi il numeam "la baba", pentru ca de obicei vindea o baba, ce avea un stil unic de a face conversatie.

Dar, nu mai e, s-a dus. Din nu stiu ce motive, a disparut totul, de parca nici n-ar fi fost, a aparut in schimb un gard ce imprejmuieste 30 de m patrati ( au luat si din parcul pentu copii ), cu o pancarta mare deasupra pe care scrie "Imobil multifunctional".

Alaturi , tocmai s-a construit o cladire de sticla cu etaj in care funtioneaza o frizerie, aceeasi frizerie care inainte se desfasura pe 3 metri patrati. Nu stiu care era scopul acestei constructii dar e evident ca nu a fost atins, din moment ce doar parterul e functionabil, iar incaperile de sus sunt goale.

Imi place cartierul in care stau, imi place blocul comunist in care ma culc si ma trezesc, imi plac cele pe care le vad de partea cealalta a bulevardului si-mi placea si baba, unde intotdeauna gaseam paine. Nu vreau cladiri de sticla pe strada mea. Stau 8-9 ore zilnic intr-o cladire de sticla, nu vreau s-o vad cand sunt acasa, vreau mosnegi care vand rosii, pepeni sau usturoi pe trotuar, vreau chioscul ala cu gemulet unde gasesti de toate, vreau sa dispara masinile parcate in fata bancilor, vreau doi caini in loc de zece. Vreau civilizatie, dar nu civilizatia lor!

Cladirea noua s-a construit pe spatiu verde, cea care urmeaza ocupa jumatate din suprafata unui parc, ce pot sa fac eu ca cetatean in privinta asta? Matusa mea s-a dus o data la primarie sa ceara amplasarea unui cos de gunoi in statia de autobuz, altcineva a trimis un e-mail in care se plangea de cainii din fata blocului; nu s-a rezolvat mare lucru in urma efortului lor. De ambele dati am zambit si am luat in deradere gestul lor, acum daca stau sa ma gandesc, poate ar fi trebuit sa subscriu la actiunile lor si nu doar sa zambesc.

Vecini de bloc

Locuim intr-un bloc cu 10 etaje, 4 apartamente pe fiecare etaj, sa spunem ca sunt in medie 3 oameni in fiecare apartament, deci ar veni cam 132 de oameni in tot blocul, more or less, cu o oarecare marja de eroare. Cat de greu poate fi sa retii 132 de oameni?
Locuim aici de doi ani de zile si-n tot timpul asta n-am reusit sa retin decat maxim 5 oameni. Saptamanal, dau buna-ziua cam la 20 de persoane, de fiecare data altele, habar n-am de unde ies oamenii astia, dar parca ii vad pentru prima data in viata mea. Astazi de exemplu, in fata blocului stateau doua araboaice cu vreo trei copii in jurul lor si cu alti doi in carucioare, iar ceea ce m-a frapat e ca babuta, care sta de obicei la intrarea in bloc, vorbea cu ele de parca le-ar fi cunoscut de-o viata. Si acum vine si frustrarea mea, ca in fiecare seara ii dau buna-seara si de fiecare data se uita lung la mine si nu stie daca sa-mi raspunda sau nu. Why is that?
Oamenii sunt ciudati, de multe ori mi se intampla sa raman cu salutul si asta chiar ma calca pe nervi. Ok, nu va cunosc, dar va salut, nu ma doare gura sa zic o buna-seara.
Cand eram acasa, cunoasteam oamenii pe o raza de 1 km, ii stiam pe cei de la scarile vecine, aveam prieteni in capatul celalalt al orasului si-i stiam si pe vecinii lor, ii salutam de parca ar fi fost ai mei si culmea imi si raspundeau cu o anumita familiaritate.
Acum as putea numara pe degetele de la o mana persoanele pe care le stiu din tot blocul: doamna de alaturi, cu care impart liftul in unele dimineti; doamna administrator, care sta la etajul 3 si pe care n-ai cum sa o ratezi, un domn dragut de la 7 care imi tine tot timpul liftul; taticul, de sub noi, fost metalist in tineretea lui zbuciumata, acum are un copil de 1 an si ne bate din cand in cand in usa, and last but not least tipul care lucreaza la Zara in Plaza si caruia i-am blocat liftul intr-o seara.
Totusi, de ce e atat de greu sa tii minte niste fete?

Iarmaroc Fest

Pentru ca tot ne plangeam de caldura, de lipsa de gheata, de lipsa de aer, de spatiul inchis al apartamentului de la etajul 9, am hotarat sa plecam la padure.
Asa ca dragi vecini de bloc, in noaptea de sambata spre vineri orbecaim prin padure.
Ne vedem la Iarmaroc!

Chelner, un pahar cu multa, multa gheata!

Ne-am asezat la masa, fiecare asa cum se simte cel mai bine, cu ceva mai tare sau mai slab in mana, fumam sau doar inhalam fumul celor din jur, criticam sau doar glumim pe seama altora si implicit a noastra.
Ne simtim bine vara, la terasa, la umbra, la bunica in curte, oriunde numai nu la etajul noua. Asa ca am intocmit si cateva planuri de evadare. Va fi o vara plina cu inca un an adaugat la fiecare dintre noi si tot pe atata intelepciune.
Sunt pe lista doua concerte importante, plaja pe o insula "ideala pentru luna de miere" si un workshop de "formare profesionala" la care nu sunt preferinte in legatura cu colegul/colega de camera.
Bucuresti, aici Drumul taberei, tu pe unde umbli? Pastreaza trei locuri libere la masa!

Arome de vara

Se cer aer conditionat, geamuri deschise si interzicerea motoarelor pe Bd-ul Drumul Taberei.

Cum sa fugi din calea cutremurului, care era anuntat pe data de 9 mai fix, nici mai devreme, nici mai tarziu? Am fugit degeaba, o sa ne prinda pe picior gresit si-o sa murim, moarte sigura la etajul 9.

Cum sa-i faci pe ceilalti sa inteleaga, ca din patul tau se vede luna? Si nu trebuie sa fumezi nimic, chiar se vede, zau! O sa fac o poza intr-o zi.

De ce doua cuba libre nu sunt intotdeauna bune? Cand ai planuri dupa, mai bine te opresti la una.

Nemtii fac sex si la 76 de ani, asa arata filmul Wolke Neun ! Sprechen Sie Deutsch?

In Cismigiu in miez de noapte se intampla lucrurile, care in timpul zilei sunt ilegale. Cum ar fi: plimbatul cu rolele, tolanirea pe spatiu verde, si altele la fel de ilegale. Speram la o legalizare a celor din urma!

Stelele prevestesc un nou Sergiu Nicolaescu. Da-i inainte maestre! Sa nu ma uiti, ca invat sa mananc seminte, ma pregatesc intens.

Facebook-ul e in trend! "Can I have your phone number?" "Oh, please, haven't you heard of facebook?"

Daca aflati ceva de cutremur, anuntati: Ap-ul 55, etajul 9, acolo ne gasiti.

Mesaj de la doamna administrator

Itinerar

O zi frumoasa!
E oficial, lipsesc doar 2 bilete de avion, dar vor veni in zilele ce urmeaza.

In formula completa, cu 3 geamantane, cu o camera de filmat, 2 aparate de fotografiat, Otopeni si rasete, acesta va fi drumul spre Istanbul pe 17 aprilie.

Am cautat, renuntasem, am cautat din nou, altceva, ce-i drept, ca pana la urma sa dau peste ce cautasem initial si asa in iunie hodoronc-tronc la 2 ore distanta cu minunatul Wizz-air va fi si Barcelona. Sunt convinsa ca Barcelona e in sine de ajuns, dar AC/DC e un scop in sine, asa ca vom fi pe Estadi Olímpic Lluís Companys de Barcelona pe 7 iunie.

Sometimes you can't make it on your own, but not this time. Proaspete de jumatate de ora, cu Berlin inscriptionate pe ele, sunt biletele la U2. "Nu mai intind mana spre o holograma 3D", voi urla, voi aplauda, voi trai in sfarsit "With or without you".

N-au fost planuri, au aparut de pe o zi pe alta, au trait o perioada scurta de incubatie in visare si acum sunt reale, sunt palpabile.

Despre Femei in Lumea lor

Sunt in bucatarie, fumeaza si barfesc. Maine le gasesti tot acolo, invartindu-se in jurul aragazului, deschizand frigiderul, curatand un catel de usturoi, sorbind ultima gura de vin din paharul altcuiva, care intotdeauna se ofera sa le ajute. "Multumesc, ma descurc. Stai acolo, vorbeste-mi, poti sa-mi si canti sau pur si simplu sa te uiti la mine."

Nu intra in coafor, nu sunt ele, sunt niste holograme perfecte, fara cusur. Fiecare fir de par e la locul lui, un contur impecabil, niste gene lungi si grele. Le auzi, dar trebuie sa intelegi, au un rol de jucat, in asta consta farmecul. "Imi place rimelul tau, iti face niste gene incredibile. Ce marca e?" " Serios? Ah, e o nimica toata, e Bourgeois." Inchide usa si iesi, ah si foarte important, nu-ti uita ziarul pe masa, n-o sa-l mai gasesti printre toate revistele Unica, Tabu, Cosmopolitan, Diva Hair, Tango, Joy. Te-am ametit? Iesi putin la aer, o sa te simti mai bine.

Isi iau blugii evazati, arunca pantofii intr-un colt, isi incheie sireturile la tenisi, prind o esarfa din mers  si-ti striga de pe casa scarii ca nu intarzie. "Sa mananci!" Beau o bere, doua, trei, rad de penibilii geluiti care stau la bar, fac proiecte marete, vorbesc despre calusari, isi critica una alteia frizura neglijenta si canta intr-un suflet Let's dance. "Mai fumam ceva?"

E tarziu. Ne culcam? Hai sa-ti usuc parul, sa nu te culci cu el ud.

Worryless

De maine casa zbenguita va avea o retea wireless. Promit ca maine voi pune in functiune routerul care sta sub cutia de papuci de vreo 3 luni de zile, citesc instructiunile cu voce tare si cu atentie si va merge. Dupa zile intregi de cand instalez si formatez, ba windows-uri, ba drivere si alte minuni, vom avea trei laptopuri conectate wireless. Un pas mic pentru umanitate, dar un pas imens pentru intreaga casa.

In marea mea graba catre nou am pierdut ceva poze si arhiva la mess. Cred ca le vreau inapoi ... .

Ghiveci

O saptamana plina pe care o rezum in 3 propozitii scurte:
Too much electronic music for me!
" O meriti, nu mai esti un copil ! "
Prea putin Kilipirim si Kinofest, din pacate!

Un mixaj pentru o miercuri noapte in Expirat- The other side e ok, we can handle it. N-am chef de muzica cu versuri, cu mesaj, sa meditez, deci feel the rhythm baby! Mai ales dupa 3 pahare de rom cu cola, oh, I can feel it baby, it's in me, nici nu mai conteaza ca maine ma inghesui in 41 la 8 dimineata. Dar sambata, imi pare rau! Trebuie sa stii cand sa te opresti. Tot respectul pentru DJ Qbert, stie meserie, nici nu-i poti urmari degetele, ce-i al lui e al lui! Dar de pe la jumatatea noptii am simtit ca-mi mixeaza creierii, si-n plus in loc de " The roof , the roof is on fire", a fost "The floor, the floor is on water". Data viitoare, promit sa inmanez invitatia unui cunoscator adevarat, un profan ca mine n-are ce cauta acolo.

Daca vedeti ratacind pe strazile Bucurestiului un portofel nici prea mic nici prea mare, de culoare gri, in schimb foarte elegant si tantos, va rog indicati-i sensul de mers spre Drumul Taberei. Adapostea ceva bani, recunoastem, dar mai importanta e identitatea, pe care a luat-o cu el atunci cand a fugit in lume, deci mesaj disperat: " Intoarce-te la mine, nu pot pleca in vacanta de Craciun fara tine, ca mi-a expirat pasaportul!". Ah si totodata spuneti-i mamei ca si oamenilor mari li se intampla sa piarda lucruri, chiar foarte des.

La MNAC ne intoarcem de fiecare data cu nostalgia terasei de vara trecuta si a noptilor, tot de vara, pierdute aici. Acum am revenit pentru Festivalul de film digital si pentru privilestea impresionanta, spune Felix, pe care inca nu am vazut-o, frigul ne-a cam impiedicat. Multe filme, scurt-metraje, din multe tari si fara mesaj. Concluzia noastra e ca filmele au fost prezentate pentru simplul fapt ca sunt digitale ( inca nu ne-am lamurit in ce consta un film digital ) si nu neaparat pentru ca ar avea o poveste, sau n-am stiut noi sa vedem povestea?

Cand vad scris film nemtesc la cinema X, mi se aprind automat antenele si acolo ma indrept. Proasta inspiratie! Era un festival de film nemtesc pentru copii la Cinema Eforie pentru care am platit un bilet de 10 lei, dar n-am rezistat mai mult de 15 min. Duminica 16.30, unde sa mergi? Da, ultima zi de Kilipirim. Chiar ultima a fost, daca mai stateam 10 minute ajutam la pus cartile in cutii si dadeam si cu matura. Am dat o raita in graba, desi am vazut din prima ce vreau. Nu cred ca am pierdut mare lucru, in schimb am achizitionat carti de mare valoare. Am de gand sa explorez budismul japonez si ceva literatura erotica, acum stau si ma intreb: in ce ordine?

De unde si pana unde Virge?

Puteam tot la fel de bine sa ne numim " Un sofer de tir si cele doua flori ale sale" , "Hugh Hefner si iepurasii playboy" sau pur si simplu "Fetele vesele din Drumul Taberei", dar nu a fost sa fie. Spiritul nostru afacerist era debordant in momentul respectiv, eram pe punctul de a ne lansa " taraba cu minunatii" si ne trebuia ceva misterios, usor de retinut si-n primul rand scurt, deci, bine ai venit Virge!
Credem in stele? Absolut! In stele verzi, credem din tot sufletul! Ca tot omul, am alunecat pe coji de banana, ne-am lovit de pragul de sus, iar pasii astia lasa urme de uriasi de la suturile alea primite... spre inaintare, intotdeauna privind in fata.
Virge, o stea?
Peut-être...
Virge nu inseamna flori presate intr-o carte, virge se regaseste in unghiile infipte in carne...
Virge nu-ti sopteste la ureche, tipa, musca si apoi zambeste...te striveste, te saruta si-ti scrie "te iubesc" pe piele, te vrea, te cere si te reneaga...o simti, o mirosi, dar n-o patrunzi. Nu-i acolo pentru ea, e pentru tine si prin tine.
Virge e Steaua torturii, e formata din pamant si aer, Virgo and Gemini, sarcasm si egoism, spirit liber si iscoditor, o gura mare si 6 picioare, Virge e vantul rece pe care il ceri.

Secvente

Studentie, vara nebuna, oameni vechi, planuri peste hotare, blitzuri instant si Bucurestiul toropit...toate astea la indicativul trecut, tot noi eram si atunci, cu palarie, cu un aparat de fotografiat si cu un par zbuciumat.
Jucam la loto? Bineinteles, sa nu-ti desfaci bagajele, cum se fac extragerile cum repede in avion via Mexic, nu cheltuim toti banii, mai pastram cat pentru un bilet de intors in Europa; acum nu conteaza unde, in Europa sa fim, e ca si cum am fi acasa, gasim noi o cale spre Romanica. Sombrero ai? Am poncho, se pune? Hai ca ne descurcam noi, tequilla sa fie si le rezolvam pe toate.
Lucky number 23 nu si-a strigat unicitatea, si-a reprimat spiritul si a ramas o alta bila printre numere, si "... te-ai dus, dulce minune,/S-a murit iubirea noastra / Floare-albastra! ".
Dupa o bere, 2 sau 3(?) ne numaram degetele, vorbim iraniana si neaparat facem striptease la bara imaginara pe care ne-o montam in mijlocul casei. Nu garantam ca berea nu e combinata cu altceva, in acest caz jucam i never did si dirty secrets ies la iveala, impleticit dar cu pasiune spunem ca "barbatii sunt porci si noi ne suntem suficiente" .
Foarfece, pensule, un site, un student la informatica si mult entuziasm... cheia unei afaceri de succes ( credeam noi ). Mici detalii, precum capitalul, lipsa de realism si valul cam mare care ne-a maturat spre mal ne-au facut sa spalam pensulele, sa inchidem culorile si sa ne intoarcem la griul monoton de februarie.
Monotonie in Bucuresti? Nu e posibil, inseamna ca n-ai fost in excursiile foto, nu l-ai cunoscut pe Tataita, n-ai surprins-o pe Floricica in lumina reflectoarelor si iar n-ai observat minunatia cladirilor in paragina, inconjurate de mormane de gunoaie.
Bucuresti-Venetia-Roman un traseu preferat pentru escapade, repede un bilet low cost si spre carnaval. "Bella ciao, ciao...", folkul italienesc e intotdeauna pe gustul nostru, mai ales printre masti, dupa 2-3 guri de Limonce. Daca suntem gloomy "Ich verlasse heut'dein herz" rasuna in toata casa, daca nu vrei si nu vrei sa-ti revii, Lacrimosa isi face efectul intotdeauna. Dar cand arta deschide usa la sufragerie, se aud tot felul de ciudatenii, da, da... canta Meredith Monk, deci, atentie se creeaza! Baby, please don't bugg me, ma relaxez, ascult Sepultura si daca tii neaparat sa ma bati la cap pot schimba oricand with some russian rock, Master is it ok for you?
Au fost cursuri de street dance, o chitara intr-un colt, o motocicleta cu atas ( inca n-am renuntat la ea ), un volkswagen primul model ( cat sa mearga un an de zile ), utopia pana la 5 dimineata, povesti cu bere pe terasa la motoare, frizuri home made, kent 8 si barfe , vecinul de la 8 care batea in teava, feti frumosi imaginari ( in realitate...just guys ) , inimi frante, lasagna, vin rosu si Bucataria ( bine ca nu are gura sa vorbeasca ).
Ce va urma? Nici noi nu stim, avem doar idei vagi, schite, grimase si... posibil tango, manusi, un dulap pentru papuci, o draperie ( ne-ar prinde bine o perdea la dormitor ), o alta grandma's, si acest blog.

Scrisoare catre tatii nostri:

Draga Tata,

M-am lasat de facultate.
Nu mai sunt virgina.
M-am apucat de fumat.

Cu mult drag te imbratiseaza,
A
A
R