Din bucatarie

La ora la care scriu e 11.52 si inca mai am sarmalele in cuptor. Care e povestea zilei de azi si ce rol au sarmalele in toata treaba asta? La 8 fix deschid ochii cu o mana pe laptop si una pe telefon. Deschid laptopul si totodata scriu un mesaj cum ca lucrez de acasa azi, parca pe ploaia asta n-am chef de drum prin metrou si 41.
Si un plan maret se naste in mintea mea, hai sa gatim intarziata mancare de paste. Al doilea an la rand cand ratam pastele romanesc si asa as manca niste sarmale! Fac ordine in emailuri, las instructiuni in dreapta si-n stanga si plec la piata.
La 9 si un pic am iesit pe usa, in aproximativ o ora, eram inapoi. Revin la calculator, nimic interesant in lipsa mea. Pun ouale la fiert, spal vasele, imi proportionez diverse ingrediente si apoi ma intorc la e-mailuri. Urmeaza vreo ora in care nu ma ridic de pe scaun si in care ouale puse la fiert crapa. Ma rog, trec peste, le inrosesc si apoi toc carnea pentru chiftele. Imbin prepararea lor cu clickuri, e-mailuri si alte comunicate esentiale, cam pe la ora 4 termin laborioasa activitate. Pe la 4 jumate ma apuc de sarmale, scopul suprem al zilei. Nu fac mare lucru, ca arde inboxul de plin ce e si ma tine blocata pana la 6 jumatate. Ziua mea de lucru a inceput cu o ora mai devreme si s-a prelungit mult peste program. Inchid totul si de la ora 7 incolo ma dedic in totalitate sarmalelor. La 8.30 le-am bagat in cuptor si cred ca ma culc fara sa apuc sa mananc o sarmala.
Rezultatul zilei de astazi, 12 oua fierte-crapate si vopsite, un platou de chiftele din care au mai ramas vreo 10 si o oala de sarmale care inca fierbe. Din 16 ore, cred ca 8 le-am pierdut cu gatitul si nu sunt incepatoare in ale bucatariei si am avut si ajutor la impachetat sarmalele.
Bottom line, mi-e imposibil sa calculez munca pe care au depus-o gospodinele in zilele dinaintea sarbatorilor. De fapt mi-e imposibil sa calculez, munca pe care o depun zilnic femeile casnice din Romania. Si zic Romania, pentru ca la noi e inca prezenta aceasta practica si nu da semne de diminuare.
Ce-as fi facut in mod normal? Ma trezeam la 8, ajungeam la birou la 9.30-9.45 si la 6 dadeam shut down. Apoi ori aveam scoala, ori alte activitati. Ajungeam acasa, faceam un dus, citeam 2 randuri sau vizionam 2 minute dintr-un film si adormeam.
In schimb ce fac acum? E trecut de miezul noptii, am facut un dus si astept sa inchid cuptorul. Imi miros degetele a varza murata, iar parul parca mi-ar fi stat toata ziua intr-o tigaie cu ceapa prajita. Mi-e somn si mi-a trecut pofta de sarmale.

Periodic

Periodic vorbesc cu bunica la telefon, mai rar decat s-ar cuveni, ce-i drept, dar ma straduiesc sa mentin o oarecare traditie. La randul ei, bunica isi face datoria de a-mi readuce in minte anumite aspecte demult uitate ale vietii noastre de familie; eu zambesc cand aud, ea sporovaieste de zor si din cand in cand imi arunca niste intrebari care ma incuie de-a dreptul si atunci intervin pauzele lungi de gandire, ori nascocesc vreo scuza rasuflata, ori ma chinui sa-mi amintesc cum se intampla pe vremea aceea.
Multe lucruri s-au schimbat si degeaba incerc eu sa i le explic, stie de o mie de ori mai bine decat mine, e dovada vie a schimbarii si totodata singurul om la fel pe care il stiu de cand sunt. Are puterea incredibila de a ma intoarce in timp de fiecare data cand vorbim, acum sunt pe prispa ferindu-ma de o closca infuriata, apoi sunt in vie si ma prinde soarele pe umeri, iar imediat dupa asta ma cearta ca mananc intotdeauna turtele fierbinti.
Nimeni nu e dispus sa afle, cum nici tu nu retii mai mult de doua, trei nume si nici atunci nu le asociezi corect fetele, de aceea iti place sa te descoperi in vorbele cuiva care te stie. Stii ca la fiecare conversatie urmeaza setul obisnuit de intrebari si de sfaturi: sa mananci! sa ai grija sa nu racesti ca tu ai probleme cu gatul! au aparut urzicile, ah, dar stai ca tu nu mananci, numai sor'ta mananca; de gatit, mai gatiti? mai umbli noaptea prin somn? etc. .

Periodic imi iau doza de amintire.

Plot

Viata bate filmul sau filmul bate viata, sunt nehotarata asupra acestei chestiuni.

Uitandu-ma asta-seara la un serial idiot, era clasica faza din filme, unde el si cu ea se cearta si el pleaca trantind usa (putea la fel de bine sa fie ea, nu e o conditie necesara sa fie el ), ca pana la urma, el sa ajunga sa bata la usa unei alte femei. Deci, el, nervos (ranit), pleaca sa-si caute alinarea in bratele alteia, un scenariu rasfolosit in filme, incat cam de fiecare data intuiesti acest gest lipsit de spontaneitate al personajului in cauza.

Asta imi aduce aminte de o faza asemanatoare din realitate, numai ca pentru un film ar parea cam lipsita de originalitate, dar tot ma amuza mai tare decat orice film.

Avem in scena acelasi context tensionat, cu trantit de usi si vorbe ascutite aruncate cu precizie si o evadare in goana din ambientul ostil. Printre lacrimi si nervi, la pas alert, te tot gandesti la o scapare, la ceva care sa faca click. Poate ca, numai in mintea unui om bolnav ar aparea tentatia de "hai sa facem o faza de aia rasuflata ca-n filme" si pac pui mana pe telefon si apelezi numarul cu pricina. Telefonul suna, te tot gandesti cum sa construiesti un scenariu care sa te avantajeze, esti in incurcatura, victima sau calau? Ce scenariu se potriveste mai bine, ochi de soricel sau te duci si bati cu pumnul in masa? Cum dracu' se intampla in filme? Telefonul suna, suna si nimic la capatul celalalt. Mai suni o data, iti intra direct mesageria, fuck! Parca asta nu se intampla in filme, nu-i nimic trecem la planul B. Suni la alt numar, la fel de disponibil pentru situatii de urgenta. Suna din nou, mai scurt ca data trecuta si auzi imediat vocea salvatoare, doar ca in acelasi moment o alta voce rastita iti urla in cap "ce naiba faci, te crezi in filme?" . Te dezmeticesti, iti ceri scuze pentru ora tarzie, intrebi de sanatate si inchei cu o promisiune de revedere candva. The End

Intrebare si raspuns

Cum e viata? Asa suna o intrebare.
Viata? E rotunda si plata, are gust de apa si miroase a pamant. In momentul de fata e ninsa, dar maine dimineata, cu siguranta va fi calcata de noroi pe talpi si bruscata printre autobuze. Nu e precauta, are atatea litere de pus cap la cap, vorbe rostite fara noima, fraze citite din diferite foi si hartiute, tastaturi dezasamblate care leaga haotic cuvintele, si apoi alte si alte degete care se incapataneaza sa urmeze un tipar. Dar, bineinteles, ca e pusa pe muzica proasta si oricat ar vrea sa orbecaie in profunzimi si sa dezlege enigmele viselor bolnave, tot isi pierde orientarea si porneste in cautarea aventurilor din capatul lumii. N-ai cum sa o condamni, cum nici ea la randul ei nu acuza, asumandu-si rolul de marioneta fara sfori intr-o piesa jucata de mult prea multe ori ca sa se mai lase manevrata.
Asta e viata, deocamdata.

Blog singular

Ieri dimineata am ajuns la birou plouata, prin consecinta imbufnata. La un moment dat cineva ma intreaba, ce-ai vrea ca sa-ti faca ziua mai buna, numeste orice. Ma uit pe geam si zic, vreau sa fie soare, nerealizand nicio clipa ce cer. Raspunsul a fost, pai atunci azi o sa apara soarele.

Am zambit la aceasta incercare a cuiva de a-mi insenina ziua si ma gandeam, da cum sa nu, imediat o sa apara, luand in deradere tot contextul. Cam pe la 3 imi suna telefonul si mi se spune sa ma uit pe geam. n-am vazut soarele intreg, dar erau cateva raze timide care incercau sa razbata de dupa niste nori imensi. Am ramas cu privirea pierduta si nici nu mai auzeam ce mi se spune, ma holbam la cer si radeam din toata inima.

Intamplarea nu are nicio tenta romantioasa, e doar gestul cuiva de a aduce zambete.

De ce am vrut sa scriu despre asta? Tocmai pentru ca in mod normal n-as scrie despre asa ceva si desi pare o faza rasuflata din filmele proaste, a fost un gest original de a ma binedispune. Zilnic ni se intampla lucruri care ne indispun, iar ziua de azi vine sa demonstreze treaba asta, din pacate nu pot sa aduc soarele pentru nimeni, iar ce e mai trist e ca nici macar nu pot sa zic ceva care sa suplineasca lipsa acestuia. Deci, intentiile bune trebuie apreciate, chiar daca nu sunt intotdeauna cele mai inspirate, macar sunt prezente si cineva incearca, unii nu stiu cum sa faca asta. ma numar printre ei.

Keep on moving!

Un pic nostalgica si lenesa totodata, am rascolit printre foldere si dvd-uri pline de praf, pretinzand ca fac ceva, astfel am dat peste un filmulet facut prin ianuarie.

Era incercarea esuata a unui interviu, ideea era sa facem un material despre prietenul nostru din Chile, Gonzalo, un om foarte interesant de altfel, dar pana la urma a iesit o filmare simpatica in care 4 pesonaje vorbesc si doar unul se vede.

L-am pus pe Gonzalo sa vorbeasca despre el, sa se descrie in putine cuvinte, iar el a raspuns in cel mai natural mod: " a dreamer, an observer, a traveller, like Bob Marley said, keep on moving. That's what I'm trying to do."

Gonzalo a calatorit in 22 de tari, pe 3 continente, are o memorie de scurta durata, nu fotografiaza cladiri si parcuri, se imbraca colorat si foloseste un singur pliculet de ceai la doua cesti. Studiaza in Argentina, iar in restul timpului lucreaza in supermarket ca sa-si stranga bani pentru calatorii. Ultima data a stat doua luni in Europa si anume lunile de iarna, pentru ca atunci e vara in Argentina si e in vacanta. Urmatoarea lui excursie va fi in Antarctica.

Te vad, te simt, ma doare...

Postare ce a urmat a fi completata mult mai tarziu, din lipsa de timp, lipsa de cuvinte, pur si simplu din lipsa de oameni.
Apartamentul 55 nu a fost niciodata o casa inchisa. A fost pentru ceva vreme o casa goala, cu doua fotolii si un pat fara saltea, cu trei scaune si o oglinda din fier forjat, a inceput in doi, a cautat un al treilea si a acceptat chiar si o a patra. In doi, in cinci, in noua au incaput dintotdeauna povestile, au fost zmei, printese si balauri.
"Apartamentul traieste prin voi, e ceva magic in el, toti ceilalti sunt pasageri, doar chriasi, voi ii dati viata." El era Alex si o spunea cu atata convingere incat il si credeam.
Alex era un nebun frumos. Scria scrisori ce incepeau cu "dragele mele" si se incheiau cu "şakadâm, şakadâm". Iubea cu voce tare si nu se sinichisea de nimeni. Te facea sa crezi ca ti-a cumparat cel mai frumos cadou si te trezeai cu cea mai "incantatoare" vaca zburatoare din Budapesta. Alex era putin din toti, exceptand banalul.
Au ramas lucruri nefacute si atat de multe nespuse. Un concert la ateneu, un bairam in Ferentari, o excursie la munte, un proiect artistic maret, petrecerea de ziua imaginata si multe nopti fara telefoane in miez de noapte.
Ti-am cumparat lalele albe si habar n-avem daca ti-ar fi placut, n-am apucat sa vorbim despre flori. Ne-am imbracat in negru si am ascultat o slujba, in mijlocul careia cu siguranta ai fi izbucnit in ras. Te-am condamnat in gand, dar am tinut lumanarea aia aprinsa pana n-a mai avut ce arde.
Am pierdut o poveste. Am pierdut un "Te inseli, totul e vesnic." Am pierdut un "Va iubesc dragele mele!".

Ti-am scris si un blog patetic, tocmai din cauza ca nu stim sa pierdem. Noi glumim si cadem in picioare, nu ni se intampla sa pierdem oameni, tu erai Alex si noi radeam, parca asa functiona.
Nebunii iubesc mai frumos. Noi n-am inteles.

Ce sa iau ca sa nu mai tusesc

Lumea ne cauta pe google, crezand ca dau de vreun leac de tuse. M-am hotarat ca daca tot ajung pe pagina asta, sa le dau si niste remedii ca sa nu vina totusi degeaba. Asa ca, din experienta mea cu tusea va impartasesc.
Pentru cei mici, stiu doar ca siropul de tuse nu e foarte recomandat, mai ales la cei sub 2 ani. Un tratament eficace pentru tuse il stiu de la mama, era o tortura pentru mine, dar n-aveam de ales, este vorba de renumitul ceai de ceapa, are un gust oribil dar functioneaza. Se iau, cred, vreo 2-3 cepe, se curata si se pun intregi la fiert intr-un ibric cam pentru ceai, cafea etc. Se lasa la fiert pana se inmoaie cepele, va capata un aspect mai vascos, apoi se strecoara, se adauga zahar sau miere, ca sa fie mai suportabil. Am citit undeva ca ar trebui sa se bea doua cani pe zi, eu insa imi aduc aminte ca mama imi punea intr-un paharel ( jum. din cantitatea unei cani ), dar stiu ca era foarte consistent si il beam foarte greu pentru ca nu era ca un ceai normal, sau mintea mea de copil distorsiona totul si facea sa mi se para si mai groaznic decat era in realitate. Beam maxim doua paharele de ceai, nu cred ca am baut vreodata mai mult.
De cand sunt mare, trece de la sine, sau daca nu, ii dau cu sirop de tuse: Stodal, Humex( nu prea m-a impresionat ), si ceai cu miere ( functioneaza doar pe moment ).
Sanatate va doresc!

O zi de primavara

" Iti doresc ca ziua de 8 martie sa fie asemenea unui buchetel de ghiocei, care sa iti umple sufletul de bucurii, iar pasii vietii tale sa fie parfumati de mireasma florilor de primavara. La multi ani! "

Si pentru ca sunt o ipocrita, in loc de "Sictir!", reply-ul acestui mesaj va fi : "Multumesc pentru gandurile bune, sa ai o zi frumoasa!".

La vita e bell(e)a!

Worryless

De maine casa zbenguita va avea o retea wireless. Promit ca maine voi pune in functiune routerul care sta sub cutia de papuci de vreo 3 luni de zile, citesc instructiunile cu voce tare si cu atentie si va merge. Dupa zile intregi de cand instalez si formatez, ba windows-uri, ba drivere si alte minuni, vom avea trei laptopuri conectate wireless. Un pas mic pentru umanitate, dar un pas imens pentru intreaga casa.

In marea mea graba catre nou am pierdut ceva poze si arhiva la mess. Cred ca le vreau inapoi ... .

It is not going to last forever

Inbox: Te inseli. Totul e vesnic. Va iubesc . Pe toate de la Ap.55. Si pe tine Fox si pe tine flori si nu puteam sa te uit pe tine. Bineinteles.

De unde si pana unde Virge?

Puteam tot la fel de bine sa ne numim " Un sofer de tir si cele doua flori ale sale" , "Hugh Hefner si iepurasii playboy" sau pur si simplu "Fetele vesele din Drumul Taberei", dar nu a fost sa fie. Spiritul nostru afacerist era debordant in momentul respectiv, eram pe punctul de a ne lansa " taraba cu minunatii" si ne trebuia ceva misterios, usor de retinut si-n primul rand scurt, deci, bine ai venit Virge!
Credem in stele? Absolut! In stele verzi, credem din tot sufletul! Ca tot omul, am alunecat pe coji de banana, ne-am lovit de pragul de sus, iar pasii astia lasa urme de uriasi de la suturile alea primite... spre inaintare, intotdeauna privind in fata.
Virge, o stea?
Peut-être...
Virge nu inseamna flori presate intr-o carte, virge se regaseste in unghiile infipte in carne...
Virge nu-ti sopteste la ureche, tipa, musca si apoi zambeste...te striveste, te saruta si-ti scrie "te iubesc" pe piele, te vrea, te cere si te reneaga...o simti, o mirosi, dar n-o patrunzi. Nu-i acolo pentru ea, e pentru tine si prin tine.
Virge e Steaua torturii, e formata din pamant si aer, Virgo and Gemini, sarcasm si egoism, spirit liber si iscoditor, o gura mare si 6 picioare, Virge e vantul rece pe care il ceri.