oameni cu probleme

Am oameni in jur si toti au probleme. Probleme ambulante, asta sunt; imi scriu pe mess in spatele unei fete zambitoare, imi vorbesc zilnic afisandu-mi o indiferenta , care mascheaza de fapt urlete si pumni, sau pur si simplu, ii gasesc captivi printre fantasme. Am spus astazi, "da-ti timp, fa-le treptat" sau "du-te si pune piciorul in prag" si deja ma simteam falsa, gandindu-ma la cum as putea pune eu, asta in aplicare si n-am gasit nici un raspuns. Pot sa dau o mie de replici terapeutice si sa ma joc de-a "umarul pe care poti plange", dar nu as face nici o diferenta. Mi-am infranat zeci de impulsuri astazi, neluand telefonul in mana si nescriind mesajele pe care le concepusem din nevoia de consolare sau din iluzia de rezolvare a problemelor partial fictive, partial dureros de prezente. Poate unele s-ar dizolva doar cu un singur telefon de genul, uita-te pe geam si vezi ca e soare, sau cu o o imbratisare scurta si atat, s-au dus.

Stiu ca nu e simplu, iar eu nu sunt acolo in forma in care tie ti-ar fi mai usor sa infrunti cotidianul, nu pot sa dau acel telefon salvator si nici nu pot face ca oamenii sa dispara, stau in umbra si astept sa treaca.

Oamenilor cu probleme le urez somn usor!

Periodic

Periodic vorbesc cu bunica la telefon, mai rar decat s-ar cuveni, ce-i drept, dar ma straduiesc sa mentin o oarecare traditie. La randul ei, bunica isi face datoria de a-mi readuce in minte anumite aspecte demult uitate ale vietii noastre de familie; eu zambesc cand aud, ea sporovaieste de zor si din cand in cand imi arunca niste intrebari care ma incuie de-a dreptul si atunci intervin pauzele lungi de gandire, ori nascocesc vreo scuza rasuflata, ori ma chinui sa-mi amintesc cum se intampla pe vremea aceea.
Multe lucruri s-au schimbat si degeaba incerc eu sa i le explic, stie de o mie de ori mai bine decat mine, e dovada vie a schimbarii si totodata singurul om la fel pe care il stiu de cand sunt. Are puterea incredibila de a ma intoarce in timp de fiecare data cand vorbim, acum sunt pe prispa ferindu-ma de o closca infuriata, apoi sunt in vie si ma prinde soarele pe umeri, iar imediat dupa asta ma cearta ca mananc intotdeauna turtele fierbinti.
Nimeni nu e dispus sa afle, cum nici tu nu retii mai mult de doua, trei nume si nici atunci nu le asociezi corect fetele, de aceea iti place sa te descoperi in vorbele cuiva care te stie. Stii ca la fiecare conversatie urmeaza setul obisnuit de intrebari si de sfaturi: sa mananci! sa ai grija sa nu racesti ca tu ai probleme cu gatul! au aparut urzicile, ah, dar stai ca tu nu mananci, numai sor'ta mananca; de gatit, mai gatiti? mai umbli noaptea prin somn? etc. .

Periodic imi iau doza de amintire.

Plot

Viata bate filmul sau filmul bate viata, sunt nehotarata asupra acestei chestiuni.

Uitandu-ma asta-seara la un serial idiot, era clasica faza din filme, unde el si cu ea se cearta si el pleaca trantind usa (putea la fel de bine sa fie ea, nu e o conditie necesara sa fie el ), ca pana la urma, el sa ajunga sa bata la usa unei alte femei. Deci, el, nervos (ranit), pleaca sa-si caute alinarea in bratele alteia, un scenariu rasfolosit in filme, incat cam de fiecare data intuiesti acest gest lipsit de spontaneitate al personajului in cauza.

Asta imi aduce aminte de o faza asemanatoare din realitate, numai ca pentru un film ar parea cam lipsita de originalitate, dar tot ma amuza mai tare decat orice film.

Avem in scena acelasi context tensionat, cu trantit de usi si vorbe ascutite aruncate cu precizie si o evadare in goana din ambientul ostil. Printre lacrimi si nervi, la pas alert, te tot gandesti la o scapare, la ceva care sa faca click. Poate ca, numai in mintea unui om bolnav ar aparea tentatia de "hai sa facem o faza de aia rasuflata ca-n filme" si pac pui mana pe telefon si apelezi numarul cu pricina. Telefonul suna, te tot gandesti cum sa construiesti un scenariu care sa te avantajeze, esti in incurcatura, victima sau calau? Ce scenariu se potriveste mai bine, ochi de soricel sau te duci si bati cu pumnul in masa? Cum dracu' se intampla in filme? Telefonul suna, suna si nimic la capatul celalalt. Mai suni o data, iti intra direct mesageria, fuck! Parca asta nu se intampla in filme, nu-i nimic trecem la planul B. Suni la alt numar, la fel de disponibil pentru situatii de urgenta. Suna din nou, mai scurt ca data trecuta si auzi imediat vocea salvatoare, doar ca in acelasi moment o alta voce rastita iti urla in cap "ce naiba faci, te crezi in filme?" . Te dezmeticesti, iti ceri scuze pentru ora tarzie, intrebi de sanatate si inchei cu o promisiune de revedere candva. The End

Let's fall in love, why shouldn't we?

O noapte tacuta de noiembrie, 4 oameni pe o scena si jazz.

Let's close our eyes and make our own paradise.

A fost Diana Krall la Sala Palatului.

Si, da, au fost si alegeri.

Blog singular

Ieri dimineata am ajuns la birou plouata, prin consecinta imbufnata. La un moment dat cineva ma intreaba, ce-ai vrea ca sa-ti faca ziua mai buna, numeste orice. Ma uit pe geam si zic, vreau sa fie soare, nerealizand nicio clipa ce cer. Raspunsul a fost, pai atunci azi o sa apara soarele.

Am zambit la aceasta incercare a cuiva de a-mi insenina ziua si ma gandeam, da cum sa nu, imediat o sa apara, luand in deradere tot contextul. Cam pe la 3 imi suna telefonul si mi se spune sa ma uit pe geam. n-am vazut soarele intreg, dar erau cateva raze timide care incercau sa razbata de dupa niste nori imensi. Am ramas cu privirea pierduta si nici nu mai auzeam ce mi se spune, ma holbam la cer si radeam din toata inima.

Intamplarea nu are nicio tenta romantioasa, e doar gestul cuiva de a aduce zambete.

De ce am vrut sa scriu despre asta? Tocmai pentru ca in mod normal n-as scrie despre asa ceva si desi pare o faza rasuflata din filmele proaste, a fost un gest original de a ma binedispune. Zilnic ni se intampla lucruri care ne indispun, iar ziua de azi vine sa demonstreze treaba asta, din pacate nu pot sa aduc soarele pentru nimeni, iar ce e mai trist e ca nici macar nu pot sa zic ceva care sa suplineasca lipsa acestuia. Deci, intentiile bune trebuie apreciate, chiar daca nu sunt intotdeauna cele mai inspirate, macar sunt prezente si cineva incearca, unii nu stiu cum sa faca asta. ma numar printre ei.

La multi ani Ale!

As putea sa-ti povestesc despre printesa Rozeta, dar sincer, nu stiu care dintre miile de variante pe care mi le-ai spus e cea adevarata, asa ca m-as rezuma la the morning star si a ei blue heart, dar si asta are un final cam incert, deci mai bine las lumea povestilor pentru adevaratii profesionisti.
Greu cu zilele de nastere, greu cu a-ti urma visul, greu cu dragostea, greu cu toate prostiile astea care ne umplu zilele. Dar, anul asta, ar trebui sa ai o zi de nastere extraordinara, esti acolo unde vrei sa fii, facand ceea ce-ti place si cu totii stim ca nu a fost tocmai usor. Anul asta e diferit si ne bucura, nu o gura mare si beata care incearca sa pronunte numele taximetristului, nu tort, nu baieti dezbracati ( asta era din visele mele ), ma rog, stii tu mai bine; esti acolo respirand arta prin toti porii ( sper) si facand lucruri memorabile à la Jan Saudek, sau poate un pic mai decente :D.
De ziua ta fii tu, a palestinian star, cu un suflet artistic, care isi intalneste seicul blond vorbitor de franceza, de origine araba, dar care de fapt locuieste in Istanbul, mai exact in Kadıköy unde detine si o ceainarie.
Daca nu te-am ametit destul, incat nici tu nu mai stii ce vrei, retine asta: suntem mandre de tine si ne pare rau ca in momentul asta nu-ti putem pune marsul tau preferat cu "La multi ani!", stim ca-ti lipseste :).
La multi ani Papadie!

La multi ani Andre!

So baby you have grown up!That's the real shit, you have to be a woman now.

So take your high heels and walk on the road of succes! ;) vin si eu in urma ca sa supraveghez situatia.

S-au schimbat multe lucruri de anul trecut nici nu mai tin minte tot ce s-a intamplat dar stiu sigur cu tu ai fost miss senzualitate cu punctajul cel mai mare.

La multi ani Andre! la cat mai multe aventuri si vise marate care sa devina realitati( nu iti fa griji New York-ul ne asteapta, nu am uitat). Mi-ar placea ca maine sa nu te duci la job si sa plecam din Bucuresti, pe drum sa o luam si pe Foxy si sa sarbatorim intr-un loc necunoscut dar coorporatia are nevoie de oameni de baza ca tine.

Nici pentru tine nu avem surprize si nici tort cu striperi, si nici prieteni care stau ascunsi prin bucatarie, te rog sa ma ierti , scuze sunt multe. Te iubim pentru ca in fiecare zi esti altfel!

La multi ani Foxy!

Zile de nastere, n-ai ce sa le faci, vin, pleaca ca la ele acasa. N-o sa fie striperi, mi-am dat silinta dar n-am gasit mare lucru, dar in schimb o sa fim noi, un tort, becuri stinse si ... surpriza, e ziua ta, La multi Ani!

Bambu drag, sa nu-ti fie teama, n-o sa impartim acelasi baston, tu o sa fii mereu zambitoare si la 16 ani si noi o sa regretam alegerile facute :D. Noi, cele doua ramase acasa, singure, de ziua ta iti dorim sa-ti iei cat mai repede carnetul ala de sofer de tir, sa pasesti pe luna , sa faci o calatorie la drum de seara, sa nu-ti mai bata nimeni in usa data viitoare, sa intri la Conservator, sa-ti gasesti maioul ala de demult pe care nu ti l-ai cumparat ( stim din a cui cauza ), sa spargi porti de fier bunicule, ca esti pentru lucruri mari.

Bambu drag, la 90 de ani o sa radem de toate astea >:D< !

Şerefe

Istanbul, Constantinopolus si inimile noastre vorbesc turca.
Cum a fost la Istanbul?
Aveam in plan sa tinem un jurnal de calatorie, dar a ramas doar in plan. Cand te culci la 4 juma cand incepe prima Ṣalāt a zilei, ca mai apoi la 8 sa fii in picioare, nu prea iti mai arde de jurnale.
Am plecat cu foarte multi de nu, nu puneti mana, nu intrebati, nu faceti aia, nu clipiti, nu respirati, daca se intampla ceva inchideti ochii si fugiti. Ar fi fost interesant sa vezi Istanbulul cu ochii inchisi, thanks mom!
N-am respectat niciuna din indicatiile de mai sus si draga mama n-am plecat cu un grup de turisti, am colindat Istanbulul de capul nostru, am stat la niste turci si nici nu stiam unde e Ambasada Romaniei.
Deci, ceai in timpul zilei, efes pilsener pe seara, iar spre dimineata bazooka. Hai sa facem Bosfor din Dambovita, sa punem un feribot in loc de 41, sa scoatem lumea de la metrou si sa o lasam sa urce sapte dealuri in fiecare zi, sa inceapa sa bata toate clopotele bisericilor de 5 ori pe zi la aceeasi ora, ce viata ar mai fi in Bucuresti!
Schimbam continentele zilnic, ne trezeam in Asia si ne culcam in Europa. Femei cu capetele acoperite, barbati cu mustati generoase, o limba al dracu' de neinteleasa si o engleza rar cunoscuta, in schimb comunicam mult din priviri si gesturi. Kadıköy a fost Drumul Taberei, Taksim al lor Piata Universitatii a noastra, dar Grand Bazaar nu e Europa si nici nu e chiar asa de grand. Siskebab cum nu am mai mancat, o baclava cu lapte de la mama ei, chelneri extrem de amabili si culmea chiar fara sa le lasi bacsis. Ciudat, un termen preluat din turca, dar nu foarte popular la ei.
Istanbul, o alta lume, atunci cand o traiesti ca un "istanbulian" adevarat. Istanbul nu inseamna numai moschei, monumente istorice, plimbari pe Bosfor si o sumedenie de sortimente de rahat. Istanbulul asa cum l-am cunoscut noi, a fost insotit de ceai si de baieti cu nume greu de retinut. Au fost multe bodegi ascunse printre stradute cu mancaruri delicioase, o cafenea incredibila undeva sus de unde vedeai intregul oras, picioarele podului peste Bosfor care isi schimba culorile, autobuze la 4 dimineata pline ochi numai cu barbati, lipsa cosurilor de gunoi, narghilea de menta si trandafir, salvari, viitorul ce se ascunde pe fundul cestii de cafea, Hagi cel mai iubit fotbalist si cate multe altele.
Istanbulul ni s-a aratat asa cum ii este lui mai bine si noua ne-a placut, de aceea o sa ne si intoarcem de fiecare data cand o sa avem ocazia. Sunt si parti nu tocmai roz, despre care povestim intr-o alta zi.
Urmatorul tren? Spre mare, birjar!

Despre Femei in Lumea lor

Sunt in bucatarie, fumeaza si barfesc. Maine le gasesti tot acolo, invartindu-se in jurul aragazului, deschizand frigiderul, curatand un catel de usturoi, sorbind ultima gura de vin din paharul altcuiva, care intotdeauna se ofera sa le ajute. "Multumesc, ma descurc. Stai acolo, vorbeste-mi, poti sa-mi si canti sau pur si simplu sa te uiti la mine."

Nu intra in coafor, nu sunt ele, sunt niste holograme perfecte, fara cusur. Fiecare fir de par e la locul lui, un contur impecabil, niste gene lungi si grele. Le auzi, dar trebuie sa intelegi, au un rol de jucat, in asta consta farmecul. "Imi place rimelul tau, iti face niste gene incredibile. Ce marca e?" " Serios? Ah, e o nimica toata, e Bourgeois." Inchide usa si iesi, ah si foarte important, nu-ti uita ziarul pe masa, n-o sa-l mai gasesti printre toate revistele Unica, Tabu, Cosmopolitan, Diva Hair, Tango, Joy. Te-am ametit? Iesi putin la aer, o sa te simti mai bine.

Isi iau blugii evazati, arunca pantofii intr-un colt, isi incheie sireturile la tenisi, prind o esarfa din mers  si-ti striga de pe casa scarii ca nu intarzie. "Sa mananci!" Beau o bere, doua, trei, rad de penibilii geluiti care stau la bar, fac proiecte marete, vorbesc despre calusari, isi critica una alteia frizura neglijenta si canta intr-un suflet Let's dance. "Mai fumam ceva?"

E tarziu. Ne culcam? Hai sa-ti usuc parul, sa nu te culci cu el ud.

Fiecare vrea

O saptamana rezumata intr-o melodie, dupa note de 7, nopti nedormite si multe ore petrecute in tren... I'm not there.
Multe le-am fi vrut altfel saptamana asta ... .

Take a look inside one of the rooms

Ea a iubit in bucatarie si s-a despartit in dormitor.

It is not going to last forever

Inbox: Te inseli. Totul e vesnic. Va iubesc . Pe toate de la Ap.55. Si pe tine Fox si pe tine flori si nu puteam sa te uit pe tine. Bineinteles.

What makes my heart melt

Ieri am fost la un concert de colinde la Biserica Italiana, am simtit Craciunul si mai aproape, doar in prima jumatate de ora , mai apoi atentia distribuitiva nu si-a facut datoria. Multi, multi baieti frumosi, cateva fete simpatice si doi ex . Din toate locurile din Bucuresti cum e posibil sa va aflati in acelasi loc, si nu orice loc, nu orice biserica?! Sa fie un semn? sper sa nu .

Acum ma intorc la titlu si la lista lunga adaug "doi baieti frumosi care se iubesc"(ideea a venit de la intamplarea de aseara).In primavara plecam la Paris ,s-a votat.
Les chansons d'amour
Regia:Christophe Honoré
"This video may not be suitable for minors"

4'33''

din ce in ce mai multi oameni vorbesc singuri....

Tema1:John Cage -4'33''

Tema2:
"am mintit: cînd fac dragoste
nu-mi vine nici o idee
lumea ramîne
(o propozitie între paranteze)
iar eu un trup
prin care sîngele circula înnebunit
cautînd o iesire
o pagina goala
pe care o mîna scrie un text
printre rîndurile caruia adauga
un alt text printre rîndurile
caruia adauga un altul
si tot asa

cautînd o iesire"
(Klein spuse Klein -Mihai Ignat)

In tot restul anului, insa...

Da, se intampla, v-ati dat seama probabil dupa milioanele de beculete si pomi de craciuni si mosi craciuni si ho-ho-ho si toata lumea agitata prin magazine, isterie nationala, da, vin sarbatorile.
" Nu-mi plac sarbatorile ca au capatat o tenta comerciala"
" Nu-mi plac sarbatorile ca ma simt mai singur decat de obicei, mi-aduc aminte doar ca a mai trecut un an si eu tot singur sunt."
" Nu-mi plac sarbatorile de anul asta pentru ca nu ninge."
O mie de motive ca sa nu-ti placa, insa noi avem toate motivele sa ne placa.
Muncesti un an intreg pe plantatie, iar de Craciun nu stramba nimeni din nas cand iti iei doua-trei binemeritate saptamani de concediu. Da, doua saptamani, in care te trezesti la 10, micul dejun te asteapta si nu mananci singur, nici in fuga, stai ca oamenii la masa, real food on the table, miros de portocale in casa, pana si luminitele alea clipaitoare de la brad iti sunt simpatice, taica-tu pregateste bicicletele ca sa faceti un tur de lac, si chiar daca e ger, iti place. Nu esti obosit, nu mai ai fata incruntata, te uiti la filme siropoase toate cu Mos Craciun si cu renii lui destepti, iti suni toate rudele, bunici, matusi si toti oamenii pe care nu i-ai vazut de ani de zile si te prefaci ca te intereseaza soarta lor si tot tacamul. Si toate lucrurile astea le faci cu o naturalete, de parca le-ai face in mod constant si chiar te simti bine, pentru ca de sarbatori toata lumea minte pe toata lumea si-n naivitatea noastra ne credem bunele intentii, caci pana la urma, asa e normal.
Iubim Craciunul in familie, Craciunul nu i-l dai oricui, indiferent cat de multi buni prieteni ai si cat de tari sunt petrecerile date de ei, oricat de mult iubesti o ea ori un el si vreti sa fugiti in lume, amanati fuga pentu revelion si de Craciun fugiti acasa.
Iar saptamana asta am primit si primii colindatori, cred ca singurii, din pacate nu putem lua colindatorii cu noi acolo unde mergem.