Şerefe

Istanbul, Constantinopolus si inimile noastre vorbesc turca.
Cum a fost la Istanbul?
Aveam in plan sa tinem un jurnal de calatorie, dar a ramas doar in plan. Cand te culci la 4 juma cand incepe prima Ṣalāt a zilei, ca mai apoi la 8 sa fii in picioare, nu prea iti mai arde de jurnale.
Am plecat cu foarte multi de nu, nu puneti mana, nu intrebati, nu faceti aia, nu clipiti, nu respirati, daca se intampla ceva inchideti ochii si fugiti. Ar fi fost interesant sa vezi Istanbulul cu ochii inchisi, thanks mom!
N-am respectat niciuna din indicatiile de mai sus si draga mama n-am plecat cu un grup de turisti, am colindat Istanbulul de capul nostru, am stat la niste turci si nici nu stiam unde e Ambasada Romaniei.
Deci, ceai in timpul zilei, efes pilsener pe seara, iar spre dimineata bazooka. Hai sa facem Bosfor din Dambovita, sa punem un feribot in loc de 41, sa scoatem lumea de la metrou si sa o lasam sa urce sapte dealuri in fiecare zi, sa inceapa sa bata toate clopotele bisericilor de 5 ori pe zi la aceeasi ora, ce viata ar mai fi in Bucuresti!
Schimbam continentele zilnic, ne trezeam in Asia si ne culcam in Europa. Femei cu capetele acoperite, barbati cu mustati generoase, o limba al dracu' de neinteleasa si o engleza rar cunoscuta, in schimb comunicam mult din priviri si gesturi. Kadıköy a fost Drumul Taberei, Taksim al lor Piata Universitatii a noastra, dar Grand Bazaar nu e Europa si nici nu e chiar asa de grand. Siskebab cum nu am mai mancat, o baclava cu lapte de la mama ei, chelneri extrem de amabili si culmea chiar fara sa le lasi bacsis. Ciudat, un termen preluat din turca, dar nu foarte popular la ei.
Istanbul, o alta lume, atunci cand o traiesti ca un "istanbulian" adevarat. Istanbul nu inseamna numai moschei, monumente istorice, plimbari pe Bosfor si o sumedenie de sortimente de rahat. Istanbulul asa cum l-am cunoscut noi, a fost insotit de ceai si de baieti cu nume greu de retinut. Au fost multe bodegi ascunse printre stradute cu mancaruri delicioase, o cafenea incredibila undeva sus de unde vedeai intregul oras, picioarele podului peste Bosfor care isi schimba culorile, autobuze la 4 dimineata pline ochi numai cu barbati, lipsa cosurilor de gunoi, narghilea de menta si trandafir, salvari, viitorul ce se ascunde pe fundul cestii de cafea, Hagi cel mai iubit fotbalist si cate multe altele.
Istanbulul ni s-a aratat asa cum ii este lui mai bine si noua ne-a placut, de aceea o sa ne si intoarcem de fiecare data cand o sa avem ocazia. Sunt si parti nu tocmai roz, despre care povestim intr-o alta zi.
Urmatorul tren? Spre mare, birjar!