oameni cu probleme

Am oameni in jur si toti au probleme. Probleme ambulante, asta sunt; imi scriu pe mess in spatele unei fete zambitoare, imi vorbesc zilnic afisandu-mi o indiferenta , care mascheaza de fapt urlete si pumni, sau pur si simplu, ii gasesc captivi printre fantasme. Am spus astazi, "da-ti timp, fa-le treptat" sau "du-te si pune piciorul in prag" si deja ma simteam falsa, gandindu-ma la cum as putea pune eu, asta in aplicare si n-am gasit nici un raspuns. Pot sa dau o mie de replici terapeutice si sa ma joc de-a "umarul pe care poti plange", dar nu as face nici o diferenta. Mi-am infranat zeci de impulsuri astazi, neluand telefonul in mana si nescriind mesajele pe care le concepusem din nevoia de consolare sau din iluzia de rezolvare a problemelor partial fictive, partial dureros de prezente. Poate unele s-ar dizolva doar cu un singur telefon de genul, uita-te pe geam si vezi ca e soare, sau cu o o imbratisare scurta si atat, s-au dus.

Stiu ca nu e simplu, iar eu nu sunt acolo in forma in care tie ti-ar fi mai usor sa infrunti cotidianul, nu pot sa dau acel telefon salvator si nici nu pot face ca oamenii sa dispara, stau in umbra si astept sa treaca.

Oamenilor cu probleme le urez somn usor!