Periodic

Periodic vorbesc cu bunica la telefon, mai rar decat s-ar cuveni, ce-i drept, dar ma straduiesc sa mentin o oarecare traditie. La randul ei, bunica isi face datoria de a-mi readuce in minte anumite aspecte demult uitate ale vietii noastre de familie; eu zambesc cand aud, ea sporovaieste de zor si din cand in cand imi arunca niste intrebari care ma incuie de-a dreptul si atunci intervin pauzele lungi de gandire, ori nascocesc vreo scuza rasuflata, ori ma chinui sa-mi amintesc cum se intampla pe vremea aceea.
Multe lucruri s-au schimbat si degeaba incerc eu sa i le explic, stie de o mie de ori mai bine decat mine, e dovada vie a schimbarii si totodata singurul om la fel pe care il stiu de cand sunt. Are puterea incredibila de a ma intoarce in timp de fiecare data cand vorbim, acum sunt pe prispa ferindu-ma de o closca infuriata, apoi sunt in vie si ma prinde soarele pe umeri, iar imediat dupa asta ma cearta ca mananc intotdeauna turtele fierbinti.
Nimeni nu e dispus sa afle, cum nici tu nu retii mai mult de doua, trei nume si nici atunci nu le asociezi corect fetele, de aceea iti place sa te descoperi in vorbele cuiva care te stie. Stii ca la fiecare conversatie urmeaza setul obisnuit de intrebari si de sfaturi: sa mananci! sa ai grija sa nu racesti ca tu ai probleme cu gatul! au aparut urzicile, ah, dar stai ca tu nu mananci, numai sor'ta mananca; de gatit, mai gatiti? mai umbli noaptea prin somn? etc. .

Periodic imi iau doza de amintire.

For those who lose control

More control solutions

Kirschblüten - Hanami

Don't wear any make-up when watching this movie!

Plot

Viata bate filmul sau filmul bate viata, sunt nehotarata asupra acestei chestiuni.

Uitandu-ma asta-seara la un serial idiot, era clasica faza din filme, unde el si cu ea se cearta si el pleaca trantind usa (putea la fel de bine sa fie ea, nu e o conditie necesara sa fie el ), ca pana la urma, el sa ajunga sa bata la usa unei alte femei. Deci, el, nervos (ranit), pleaca sa-si caute alinarea in bratele alteia, un scenariu rasfolosit in filme, incat cam de fiecare data intuiesti acest gest lipsit de spontaneitate al personajului in cauza.

Asta imi aduce aminte de o faza asemanatoare din realitate, numai ca pentru un film ar parea cam lipsita de originalitate, dar tot ma amuza mai tare decat orice film.

Avem in scena acelasi context tensionat, cu trantit de usi si vorbe ascutite aruncate cu precizie si o evadare in goana din ambientul ostil. Printre lacrimi si nervi, la pas alert, te tot gandesti la o scapare, la ceva care sa faca click. Poate ca, numai in mintea unui om bolnav ar aparea tentatia de "hai sa facem o faza de aia rasuflata ca-n filme" si pac pui mana pe telefon si apelezi numarul cu pricina. Telefonul suna, te tot gandesti cum sa construiesti un scenariu care sa te avantajeze, esti in incurcatura, victima sau calau? Ce scenariu se potriveste mai bine, ochi de soricel sau te duci si bati cu pumnul in masa? Cum dracu' se intampla in filme? Telefonul suna, suna si nimic la capatul celalalt. Mai suni o data, iti intra direct mesageria, fuck! Parca asta nu se intampla in filme, nu-i nimic trecem la planul B. Suni la alt numar, la fel de disponibil pentru situatii de urgenta. Suna din nou, mai scurt ca data trecuta si auzi imediat vocea salvatoare, doar ca in acelasi moment o alta voce rastita iti urla in cap "ce naiba faci, te crezi in filme?" . Te dezmeticesti, iti ceri scuze pentru ora tarzie, intrebi de sanatate si inchei cu o promisiune de revedere candva. The End