Şerefe

Istanbul, Constantinopolus si inimile noastre vorbesc turca.
Cum a fost la Istanbul?
Aveam in plan sa tinem un jurnal de calatorie, dar a ramas doar in plan. Cand te culci la 4 juma cand incepe prima Ṣalāt a zilei, ca mai apoi la 8 sa fii in picioare, nu prea iti mai arde de jurnale.
Am plecat cu foarte multi de nu, nu puneti mana, nu intrebati, nu faceti aia, nu clipiti, nu respirati, daca se intampla ceva inchideti ochii si fugiti. Ar fi fost interesant sa vezi Istanbulul cu ochii inchisi, thanks mom!
N-am respectat niciuna din indicatiile de mai sus si draga mama n-am plecat cu un grup de turisti, am colindat Istanbulul de capul nostru, am stat la niste turci si nici nu stiam unde e Ambasada Romaniei.
Deci, ceai in timpul zilei, efes pilsener pe seara, iar spre dimineata bazooka. Hai sa facem Bosfor din Dambovita, sa punem un feribot in loc de 41, sa scoatem lumea de la metrou si sa o lasam sa urce sapte dealuri in fiecare zi, sa inceapa sa bata toate clopotele bisericilor de 5 ori pe zi la aceeasi ora, ce viata ar mai fi in Bucuresti!
Schimbam continentele zilnic, ne trezeam in Asia si ne culcam in Europa. Femei cu capetele acoperite, barbati cu mustati generoase, o limba al dracu' de neinteleasa si o engleza rar cunoscuta, in schimb comunicam mult din priviri si gesturi. Kadıköy a fost Drumul Taberei, Taksim al lor Piata Universitatii a noastra, dar Grand Bazaar nu e Europa si nici nu e chiar asa de grand. Siskebab cum nu am mai mancat, o baclava cu lapte de la mama ei, chelneri extrem de amabili si culmea chiar fara sa le lasi bacsis. Ciudat, un termen preluat din turca, dar nu foarte popular la ei.
Istanbul, o alta lume, atunci cand o traiesti ca un "istanbulian" adevarat. Istanbul nu inseamna numai moschei, monumente istorice, plimbari pe Bosfor si o sumedenie de sortimente de rahat. Istanbulul asa cum l-am cunoscut noi, a fost insotit de ceai si de baieti cu nume greu de retinut. Au fost multe bodegi ascunse printre stradute cu mancaruri delicioase, o cafenea incredibila undeva sus de unde vedeai intregul oras, picioarele podului peste Bosfor care isi schimba culorile, autobuze la 4 dimineata pline ochi numai cu barbati, lipsa cosurilor de gunoi, narghilea de menta si trandafir, salvari, viitorul ce se ascunde pe fundul cestii de cafea, Hagi cel mai iubit fotbalist si cate multe altele.
Istanbulul ni s-a aratat asa cum ii este lui mai bine si noua ne-a placut, de aceea o sa ne si intoarcem de fiecare data cand o sa avem ocazia. Sunt si parti nu tocmai roz, despre care povestim intr-o alta zi.
Urmatorul tren? Spre mare, birjar!

Bravo bunicule, ati spart portile Istanbulului!

E 01.30. Pentru un trecut de miezul noptii, in apartament se intampla tot felul de activitati, care mai de care mai ciudate in banalitatea lor. In bucatarie se picteaza un tricou, dormitorul se afla intr-o mare dilema: mai multe pulovere sau mai multe tricouri? iar in baie, apa curge de jumatate de ora tot rece. Sa doarma cineva ca sa fim sigure ca ne trezim dimineata! Stim, indemn absurd, din moment ce nu va dormi nimeni, cine sa se mai trezeasca? Trecem peste, noi intelegem.
Un tricou cu Bucuresti pentru Emric, oua kitsch pentru mama lui, pentru varul lui gasim ceva in aeroport, speram, iar in rest cozonac, vin si ... noi. Inca nu stim ce sa alegem, un rac sau un scorpion?
Fichi-fichi nu-i de bine, nu acceptam ce ni se pune in brate, nu renuntam la niciuna dintre noi pe mai putin de 3 camile si un sfat:
La cumparaturi in Istanbul nu se achizitioneaza lucruri pe care un anume apartament nu le-ar folosi in Bucuresti!

P.S. Emric ar fi bine sa porti tricoul asta, ca s-a umblat peste mari si tari pentru el, si doi artisti, unul plastic si unul vestimentar, si-au adus contributia la minunata opera, so watch it!

g00dby3 at3li3r6

Expozitie de o zi “g00dby3 at3li3r6”- Grivitei 28, vineri 10.04.2009 ,ora 18.

A sosit momentul sa spunem Pa, vom inchide usa,ne vom lua cartoanele de pe pereti si vom parasi un perete roz. 6 luni am avut un amant, eram foarte intimi si izolati. Ne-a inspirat si ne-a motivat , acum ii suntem datori. „g00dby3 at3li3r6” este o expozitie de fotografie si instalatie organizata de studentii de la sectia Foto-Video, Universitatea Nationala de Arta. Vineri 10 aprilie 2009, ora 18, Atelier6.
Atelierul 6 este in incinta Universitatii de Arta , Grivita 28.

Te vad, te simt, ma doare...

Postare ce a urmat a fi completata mult mai tarziu, din lipsa de timp, lipsa de cuvinte, pur si simplu din lipsa de oameni.
Apartamentul 55 nu a fost niciodata o casa inchisa. A fost pentru ceva vreme o casa goala, cu doua fotolii si un pat fara saltea, cu trei scaune si o oglinda din fier forjat, a inceput in doi, a cautat un al treilea si a acceptat chiar si o a patra. In doi, in cinci, in noua au incaput dintotdeauna povestile, au fost zmei, printese si balauri.
"Apartamentul traieste prin voi, e ceva magic in el, toti ceilalti sunt pasageri, doar chriasi, voi ii dati viata." El era Alex si o spunea cu atata convingere incat il si credeam.
Alex era un nebun frumos. Scria scrisori ce incepeau cu "dragele mele" si se incheiau cu "şakadâm, şakadâm". Iubea cu voce tare si nu se sinichisea de nimeni. Te facea sa crezi ca ti-a cumparat cel mai frumos cadou si te trezeai cu cea mai "incantatoare" vaca zburatoare din Budapesta. Alex era putin din toti, exceptand banalul.
Au ramas lucruri nefacute si atat de multe nespuse. Un concert la ateneu, un bairam in Ferentari, o excursie la munte, un proiect artistic maret, petrecerea de ziua imaginata si multe nopti fara telefoane in miez de noapte.
Ti-am cumparat lalele albe si habar n-avem daca ti-ar fi placut, n-am apucat sa vorbim despre flori. Ne-am imbracat in negru si am ascultat o slujba, in mijlocul careia cu siguranta ai fi izbucnit in ras. Te-am condamnat in gand, dar am tinut lumanarea aia aprinsa pana n-a mai avut ce arde.
Am pierdut o poveste. Am pierdut un "Te inseli, totul e vesnic." Am pierdut un "Va iubesc dragele mele!".

Ti-am scris si un blog patetic, tocmai din cauza ca nu stim sa pierdem. Noi glumim si cadem in picioare, nu ni se intampla sa pierdem oameni, tu erai Alex si noi radeam, parca asa functiona.
Nebunii iubesc mai frumos. Noi n-am inteles.

O vodka mica

"Suntem stresati. Iesim la tigara?"
" Hai, nu fumez, dar hai!"
" Dar nu mai bine, bem ceva?"

Nu ma numesc Bukarest, Romania nu e India, nu e chiar un punct negru si mic si plin de gunoaie pe harta, o urasc eu, dar numai eu am dreptul asta, asa ca mai mult respect Deutschland!
Ce se intampla in Pipera pe timp de criza? La bodega din colt, pt 50 ml de Stalinskaya platesti numai 2.5 lei, o dregi cu un nectar, mais ça n'existe pas, cola merge? E criza, dom'le asa ca ne adaptam, bem o vodka, nici o Cuba Libre today.

Busu ne-a mintit de dimineata, ne-a spus ca nu va ploua astazi, nu-l mai credem.

De baut am baut, dar cand ne culcam? Mai e mult pana la 6? Suna telefonul, unknown number. " Hallo ...! Kannst du bitte mir helfen? "

Oh, fuck, I got to go. By the way, I was promoted today. Cheers!

CocoRosie

Pentru ca o sa imi sarbatoresc ziua de nastere in Serbia, pentru ca in bucatarie se intampla cele mai misterioase lucruri, pentru ca parul lung creste greu si cel scurt e la moda, pentru ca vrem sa iubim si cautam rozmarin in piete de periferie, pentru ca limbajul nostru inca are urme de expresii "comunisme" de la invatatoare.