Ziarul de joi cu film

Azi dimineata in 41:

" Libertatea, Click, Can Can, Gazeta, ( pauza ), Dilema avem! "

Se pare ca Charlie Chaplin circula cu 41.

oameni cu probleme

Am oameni in jur si toti au probleme. Probleme ambulante, asta sunt; imi scriu pe mess in spatele unei fete zambitoare, imi vorbesc zilnic afisandu-mi o indiferenta , care mascheaza de fapt urlete si pumni, sau pur si simplu, ii gasesc captivi printre fantasme. Am spus astazi, "da-ti timp, fa-le treptat" sau "du-te si pune piciorul in prag" si deja ma simteam falsa, gandindu-ma la cum as putea pune eu, asta in aplicare si n-am gasit nici un raspuns. Pot sa dau o mie de replici terapeutice si sa ma joc de-a "umarul pe care poti plange", dar nu as face nici o diferenta. Mi-am infranat zeci de impulsuri astazi, neluand telefonul in mana si nescriind mesajele pe care le concepusem din nevoia de consolare sau din iluzia de rezolvare a problemelor partial fictive, partial dureros de prezente. Poate unele s-ar dizolva doar cu un singur telefon de genul, uita-te pe geam si vezi ca e soare, sau cu o o imbratisare scurta si atat, s-au dus.

Stiu ca nu e simplu, iar eu nu sunt acolo in forma in care tie ti-ar fi mai usor sa infrunti cotidianul, nu pot sa dau acel telefon salvator si nici nu pot face ca oamenii sa dispara, stau in umbra si astept sa treaca.

Oamenilor cu probleme le urez somn usor!

compromis

Sa construim castele cu zece mii de turnuri, si din fiecare turn ai vedea cate un colt de lume. Ai sta si ai contempla universul, iar eu as urca sute de trepte in fiecare zi pana la tine.

Hai sa zburam cu balonul, ai avea liniste, iar eu as avea de fiecare data alt loc. Am ateriza printre copaci si am dormi pe iarba, te-ai vindeca de claustrofobie si toate alergiile ti-ar disparea. Am zbura deasupra podurilor si mi-as invinge teama de apa, as privi in jos si nu mi-ar fi frica ca ne prabusim.

Prefer aerul, zidurilor. Cum facem dintr-un castel un balon?

Vulcanul, al carui nume nu-l pot pronunta

Probabil ca pentru multi vulcanul Eyjafjallajokull nu are are nici cea mai mica importanta si e si normal, nu zbori, nu te afecteaza. Vineri la 17.10 am avut zborul spre Roma Fiumicino, duminica la 18.50, ora Romei, trebuia sa fi avut zborul de intoarcere. Nici acum nu stiu de ce spatiul aerian a stat doua zile si jumatate inchis si de ce tocmai duminica s-au efectuat zboruri de testare. Noi am fost printre "norocosii" care au avut doar o zi amanare si care au ramas blocati in aeroportul din Roma si nu altundeva. Ma indoiesc ca la Baneasa sau la Otopeni s-au luat cele mai mici masuri in interesul celor carora li s-a anulat zborul. Vineri, cand am plecat spre Roma, scandal in Baneasa si tipete de ambele parti, oamenii, care erau disperati ca nu mai pleaca pe o parte, si personalul aeroportului pe de alta. Era de vis.
Nici in Roma lumea nu era in extaz, erau oameni care aveau deja doua, trei zile la activ de cand asteptau sa plece, deci, situatia era destul de disperata si acolo. Dar, nu tipa nimeni la tine si nu te dadeau la o parte de parca erai un gunoi care ocupa aeroportul. Terminalul 2 al aeroportului din Fiumicino a fost transformat practic in "hala de dormit".


30 de ore de asteptare, timp in care am fost ca intr-un montagne russe; cand eram acolo sus si credeam ca in sfarsit plecam, cand ne prabuseam si ne sfaramam in zeci de bucati, nu, nu plecam inca. Duminica pe la 18 ne spuneau ca luni sunt sanse mari sa plecam, apoi se instaura panica, ca s-ar putea inchide aeroportul din Roma si ca blestematul ala de vulcan erupe in continuare, e posibil sa se prelungeasca la nesfarsit. Sunam in disperare si scriam mesaje, vrand sa aflam ceva sigur. Luni dimineata aflam ca s-au deschis aeroporturile din Timisoara si Arad. Suntem in extaz, inca un pas pana la Bucuresti. La 12 aflam, ca Emil Boc a declarat ca Baneasa si Otopeni sunt deschise. Avem sperante. Totusi, zborul de ora 14 din Roma spre Bucuresti e anulat. Nu mai zice nimeni nimic, nu mai speram, nu mai credem, pur si simplu ne taram prin aeroport si fixam tabelele cu zboruri, jumatate din ele trecute cu rosu, anulate. Zborul spre Bacau de la ora 16, anulat, totusi cursele Cluj-Roma sunt trecute ca in desfasurare. nimic despre Bucuresti. Stam si numaram minutele, peste jumatate de ora ar trebui sa facem check-in-ul, dupa noul program. Peste inca o jumatate de ora aflam ca la 288, 289 si 290 se efectueaza check-in-ul pentru Bucuresti. Nimeni nu zice nimic, indraznim sa zambim, dar nu mai mult. De la 18.50, ora de plecare se muta la 19.50.La ora 17 check-in-ul inca nu e deschis. Asteptam confirmarea ca avionul a decolat din Romania, avem sufletul la gura si stam sprijiniti de bagaje. La un moment dat se anunta ceva, cineva striga din spate "Nu" si lumea se panicheaza. Stam si ne uitam dezorientati in jur, ca mai apoi sa ne spuna ca 290 e inchis si check-in-ul se efectueaza doar la 289 si 280. Nu mai rezistam mult, avem nervii intinsi la maxim si toata lumea face pronosticuri, noi nu mai avem demult energia pentru asa ceva. La 18.30 se deschide check-in-ul, la 18.46 avem biletul de decolare cu loc si tot, inca suntem sceptici, in avion o sa ne linistim. la 21.12 decolam in sfarsit. La 00.23 aterizam pe Baneasa. Un sentiment mult ravnit in ultimele doua zile ni se citeste pe fata. Acasa.
Un mic moment artistic al "colegilor de celula" din Portugalia, care stateau de vreo doua zile in aeroport si din pacate i-am lasat tot acolo.