Roblogfest

Se ia o oala mare si se arunca acolo la nimereala tot ce ai prin frigider, mai iei ceva din camara, bagi toate condimentele si-ti iese numai bun, o mancare de la care ti se intoarce stomacul. Eh, cam ceva de genul asta e si mega competitie Roblogfest. Ne-am inscris la categoria Blog colectiv, concuram cu un barbat adevarat ( cica ), cu Fanii FC Barcelona si bineinteles cu Mediafaxul. Sunt doar 3 exemple aleatorii, dar dupa cum se observa au foarte multe in comun. 

Se presupune a fi o competitie profesionista a blogosferei romanesti, in realitate se dovedeste a fi o mare adunatura de bloguri, din care la sfarsit tot cele binecunoscute  vor iesi pe primele locuri. Da, asta e un post frustrat si daca am fi si-un blog la care chiar am munci si in care am investi timp, ar fi mult mai frustrat. N-o sa inteleg niciodata necesitatea existentei unui blog precum Cocalari si Pitzipoance, credeam ca pentru asta s-a inventat hi5-ul. Blogul Institutului Ceh este la doi pasi de Tsigara de dupa, si asa toate blogurile indiferent de specie se prind in marea hora a bucuriei.

Sperante exista, suntem in primii 15.000 din Zelist, deci cu tot optimismul inainte, suntem dupa Hai Hui prin tara, dar inaintea Editurii Curtea Veche. O fi bine, o fi rau, distractia continua, dar totusi nu stiu pe cine sa pariez pe Tudor Chirila sau pe Cabral, amandoi au bloguri geniale in locuri de top.

Dar, cand omul se plictiseste intra in competitie la Roblogfest!

Erata

Que pasa intr-o zi de luni, muzica buna, baieti cu plete si Heineken. Si tot ap. 55 isi lasa parul lung, avem mai mult succes ca niste Ilene Cosanzene cu pletele in vant. N-a fost sa fie The curious case of Benjamin Button, dar in schimb a fost Slumdog Millionarire cum a prezis Foxy, si a ratat Floricica cu The Reader. Se pare ca am varsat degeaba lacrimi pt Benjamin Button, dar nu-i nimic am recuperat la 3 din 5 si am sperat pentru Penelope, deci tot e ceva.

Prima bauta pe 2009, nu stiu cat dintr-un pariu pierdut sau cat din prea multe slabiciuni ascunse, dar cert e ca am fost foarte inspirate. Bine ca nu ne-am urcat intr-un taxi intr-o zi de sfarsit de luna si bine ca berea te indeamna la somn. Sigur nu ne trezim la 2 noaptea.

And the OSCAR goes to...

Cele mai bune filme nu sunt la Oscar, suntem cu  totii de acord. Dar showbiz-ul e showbiz si Hollywood-ul nu e Bollywood, asa ca asistam in fiecare an la un spectacol glamorous cu ochii pironiti la tinutele de pe red carpet, radem la glumele facute de gazda serii ( am indoieli in privinta lui Hugh Jackman, e prea sexy ca sa fie si funny ) si asteptam cu sufletul la gura sa auzim castigatorii.

Premiile Oscar live in Romania sunt o catastrofa, iti vine sa plangi cand te uiti si vezi cum e macelarita intreaga transmisie. O amintire trista cu Oscarurile o am cred ca de prin 2004-2005, cand au comentat Ada Rosetti si Bogdan Stanescu, mai aveam putin si aruncam televizorul pe geam. In prezent, Bogdan Stanescu e profesorul meu de subtitrare, e un tip foarte ok, dar ma abtin cu greu sa nu-i pun o piedica cand trece prin dreptul bancii mele, numai cand imi amintesc ce varza a facut din saracele premii. Nu stiu ce treaba face HBO-ul, dar mai rau decat TVR-ul si ProTV-ul nu cred ca e posibil.

Revenind la pronosticuri, Slumdog Millionaire e un film colorat si comercial, si cu un final de telenovela, Milk, un film cu gay, care atrage mult atentia, dar castigatorul cred ca va fi The curious case of Benjamin Button.

Best performance by an actor in a leading role: Sean Penn. Dar, recunosc ca l-as prefera pe Mickey Rourke, I always liked bad guys.

Am toata increderea in Kate Winslet, deci premiul pentru cea mai buna actrita intr-un rol principal e al ei. Sorry, Angelina!

Bag mana in foc pentru Heath Ledger si al lui Joker intr-un rol secundar, nu de alta dar saracul a murit si trebuie sa ne aratam intelegatori.

Iar la cea mai buna actrita in a supporting role, merg la ghici, aici chiar ca nu stiu, ii tinem pumnii Penelopei, dar Viola Davis pentru rolul din Doubt pleaca cu un premiu acasa.

Restul e surpriza :) !

Oh my God, Madonna!

Oare de ce oi fi aflat tocmai acum ca Madonna vine in Romania? Stau cu nasul in internet in fiecare zi, dar se pare ca stau degeaba. Trebuia sa nu am somn la 2 noaptea, ca sa aflu de cel ce se preconizeaza a fi cel mai tare concert al anului, asta doar daca nu vin U2. Cert e ca asteptam data de 3 martie, atunci se pun in vanzare biletele la concert. Deci, da, Madonna in concert pe 26 august 2009 in Parcul Izvor. Am ceva retineri in privinta Parcului Izvor, dar astept impresii de la cei ce vor merge la Depeche.

E totusi un an mare 2009, ( ma repet ) in criza, dar mare.

Incolor si surd

E un gri de februarie. Aprindem lumanari, ne imbracam colorat, ne cumparam o cutie verde, privim printr-un ochi albastru, dar tot gri se vede. Am vrea un par rosu, am purta o rochie alba, ne-am ascunde dupa o umbrela galbena, de ce n-ar aparea si-un curcubeu dupa ninsoare? 

E o stare acuta de februarie, care seamana cu cea de octombrie doar cu mai putine ploi, parca ar aduce un pic si cu martie, dar fara flori, cu iunie mai mult si cu un soare inexistent, septembrie ar fi si el dar unul mai tacut.

E o casa in februarie, cu usile inchise si muzica in surdina, cu o exagerata grija pentru zgomot, nimic nu cade, nimic nu se tranteste, pasii sunt numarati si becul stins mereu in urma.

E pe jumatate dus, de n-am mai fi in luna asta...

Worryless

De maine casa zbenguita va avea o retea wireless. Promit ca maine voi pune in functiune routerul care sta sub cutia de papuci de vreo 3 luni de zile, citesc instructiunile cu voce tare si cu atentie si va merge. Dupa zile intregi de cand instalez si formatez, ba windows-uri, ba drivere si alte minuni, vom avea trei laptopuri conectate wireless. Un pas mic pentru umanitate, dar un pas imens pentru intreaga casa.

In marea mea graba catre nou am pierdut ceva poze si arhiva la mess. Cred ca le vreau inapoi ... .

Istanbul .exactly the place we wanted to go

Am primit misiunea de a scrie despre viitoarea noastra excursie la Istanbul. Asa ca, draga mama, draga tata nu ne asteptati de Paste acasa, pentru ca zburam la Istanbul. Suportam toate siropeniile ce se anunta saptamana viitoare, suportam si floricelele si tot circul de luna martie, suportam totul dintr-un singur motiv: plecam in sfarsit intr-o calatorie pe care o planificam de ceva vreme.
E drept in criza ce suntem, noi ne-am adancit si mai mult in ea. Numai minunatul Tarom are curse spre Istanbul, asa ca ne cam bate un vant aspru de primavara prin buzunare. Dar nu conteaza, totul pentru un scop. Minunate cum suntem, meritam o vacanta. Deci in saptamanile ce urmeaza singura noastra distractie va fi belly-dance-ul pe care o sa-l exersam in dormitorul nostru fara perdele.

Fiecare vrea

O saptamana rezumata intr-o melodie, dupa note de 7, nopti nedormite si multe ore petrecute in tren... I'm not there.
Multe le-am fi vrut altfel saptamana asta ... .