La Tigre E la Neve

Non c`é più niente da dire ... Benigni

U2 Berlin, Galaktisch Gut!

Cum a fost concertul? Galaktisch Gut! ( ca sa preiau titlul unui ziar berlinez ).
Indiferent ca erai sau nu fan U2, merita din plin acest concert. Sunt profesionisti, un pic aroganti, dar isi stiu meseria. Au o echipa in spate foarte bine pregatita, ei care nu se joaca cu ceea ce fac si bineinteles fani pe masura. A fost un show fara cusur.
Nu mi-a fost teama ca Bono nu va fi in forma sau ca Bono n-ar avea voce sau mai stiu eu ce. Nu, nimic din toate astea, mi-a fost doar teama ca vor face un show regizat, prea putin spontan si cumva rece. A fost un show adaptat, ca sa-i zic asa, la nevoile Berlinului, ceea ce nu a fost rau. A tinut Bono un discurs la un moment dat despre maretia acestui oras, la care subscriu cu toata convingerea, indemnurile la solidaritate prezente ca intotdeauna, desi m-as fi putut lipsi in a-i canta lui Nelson Mandela " Happy Birthday ", but what the hell daca trebuie... .

Punctele forte ale acestui concert de neuitat au fost fara dubii, scena si publicul. Intr-adevar arata ca o nava spatiala, iar ceea ce ne-a oferit pe parcursul a 125 de minute a fost incredibil, iar publicul, a fost unul viu, care stia pentru ce a a venit si a stiut sa faca atmosfera la care fiecare viseaza la un concert.
Show-ul regizat de care spuneam un pic mai sus, s-a simtit la un moment dat si a durut, nu pot sa neg. Asa cum se observa si-n filmuletul de mai jos, melodia Stay s-a incheiat cu uralele intregului stadion, ca deh, melodie compusa in Berlin, si publicul entuziasmat a continuat sa mentina ritmul si sa cante chiar dupa ce melodia se terminase. Ma uitam cu inima plina in jur si vedeam tot stadionul cantand intr-un suflet, de cand asteptam eu asta intr-un concert, cand se aud acordurile de la "Where the streets have no name" , au inceput o noua piesa in timp ce publicul inca mai canta de mare zor. A fost momentul in care mi-ar fi placut sa am o rosie la indemana si sa o arunc pe scena. A durut!

Ce-as putea sa spun despre albumul nou, Achtung baieti, e o mare porcarie! N-a miscat nimic in mine nici in varianta live, la Moment of surrender a fost o speranta dar slaba. U2 inseamna Sunday Bloody Sunday, Beautiful Day, One, With or without you, Where the Streets have no name, si piesele din acea epoca nu melodille astea fade care n-au absolut nimic, decat pe ei in rol principal.
Cu minusuri, cu plusuri a fost deocamdata cel mai tare concert la care am fost, a mi se ierta subiectivismul. Desi am incercat sa fiu obiectiva si i-am criticat acolo unde nu mi-au placut, dar la With or without you, my heart melt si cu siguranta cea mai buna varianta la With or Without You a 360 Tour-ului va ramane cea de la Berlin, n-are cum sa fie altfel. Raman cu amintirea celor 90,000 de oameni cantand intr-un suflet pentru cei 4 aflati pe o scena iesita din limitele realului. As fi aplaudat pana dimineata doar sa mai vina sa mai cante macar o melodie.


P.S. Mi-ar fi placut sa am doi metri jumate ca sa nu filmez chiar toate cheliile care-mi ieseau in cale, dar c'est la vie.!

Der Himmel über Berlin

Sa povestesc despre Berlin pana reusesc sa pun la punct materialul filmat la concert.
Cand am ales Berlinul, n-am stat o clipa pe ganduri, am zis da din prima si asta a fost. In schimb lumea a fost sceptica in privinta alegerii mele. Iar, cand am cautat un ghid despre Berlin am avut ceva de munca printre toate ghidurile cu Roma, Barcelona si Venetia, pe care le gasesti pe toate drumurile. Romanii nu sunt fani Germania, exceptie fac doar Mercedes si Audi.
Cum e Berlinul? Un oras respirabil, fara claxoane, cu un gazon la care visez in fiecare seara cand ma intorc acasa, cu o terasa pe malul raului Spree, unde am baut cel mai bun Apfelsaft, cu bitteschön la tot pasul, cu oameni la 40 de ani mai ciudati decat pustii de 16, cu un cult al parului ras si un blond in cel mai natural mod.
In Berlin vremea se schimba precum culoarea semaforului, acum e cald iar peste 5 minute ploua de matura tot in cale. Umbrela nu e foarte practica, un balon de ploaie, in schimb, e tot ce ti-ai putea dori. Ajungi in orice colt al orasului in maxim 30 de minute, de oriunde poti sa faci o legatura cu S-Bahn-ul ( trenul ) sau cu U-Bahn-ul ( metroul ).Ca o paranteza, azi am aruncat o privire peste noua harta de linii de metrou a Bucurestiului si mi s-a parut o gluma in comparatie cu cea nemteasca.
Practic, nazismul n-a existat in Berlin. Am vazut un singur afis, pe care era mentionat Hitler, si atat. In schimb Zidul Berlinului e foarte popular, bucati din zid "autentice" sunt de vanzare la toate gift shop-urile. Au o istorie care atarna greu si care ii condamna, iar ei tocmai asta incearca sa ascunda, nu cred ca vor sa fie aratati cu degetul chiar in propria lor tara. Memorialul Holocaustului din mijlocul Berlinului spune multe iar asta nu mai au cum s-o mai ascunda. Cel putin, asta e impresia pe care mi-au lasat-o cele cateva zile petrecute in Berlin.
Berlinul e un oras cu un trecut bine inradacinat in prezent, e orasul unde le gasesti pe toate, e modern, e istoric, e comunist, e nazist, sunt blocuri, sunt cladiri de sticla impresionante, e roman, e grecesc, sunt domuri, sunt zei, sunt ingeri.
Berlinul e orasul unde as putea locui, m-as intinde pe iarba din fata Domului Berlinez si m-as uita la cer.
Cerul chiar are alta culoare in Berlin!



P.S. In Bucuresti nu m-am uitat niciodata la cer.

Gari, aeroporturi, stadioane, nisip ... din nou

Cred ca Bono invata nemteste la ora asta, iar la noi in bucatarie se prepara o inghetata halucinogena.
Apartamentul se imparte si experimenteaza pe cont propriu in diferite colturi ale europei pentru urmatoarele zile.
Birjar, spre Berlin!
Taxi! La mare!

10 items or less

Easy movie, nice song

Bestfest not so best

Asta e un post negativ la adresa Bestfest-ului.
Sunt amatoare de muzica si mai ales de atmosfera de la concerte si am fost la " cel mai mare festival de muzica romanesc ", ca sa citez toate publicatiile de specialitate. M-a lasat rece.
E drept ca am fost intr-o singura zi, mai bine spus, am prins doar doua concerte, Motörhead si Moby, dar mi-a fost de ajuns ca sa-mi formez o parere. In primul rand, cineva a avut o idee geniala sa puna cele doua formatii in aceeasi zi, un dj si o formatie rock e combinatia perfecta, scenele alaturate si mai inspirat.
Mi-au placut atat Motörhead cat si Moby. Motörhead meritau un bis, mai multe aplauze, mai mult entuziasm din partea publicului, caci sa fim seriosi, oamenii aia chiar au cantat de te cutremurai. Iar Moby, a facut un show ca la carte, fara prea mari improvizatii, lumea canta, dansa, si-a facut treaba bine. Dar sfarsitul a fost ceva de genul, cantam si deodata nu mai cantam, se sting lumnile, se da drumul la muzica si plecam acasa. Aplauze? Bis? Moby mai canta-ne ceva? Unde sunt toate astea, sau nu se poarta la un festival?
Un nonfestival din punctul meu de vedere, fara o scena adevarata, cu doua mostre asezate una langa alta, o locatie ce lasa de dorit, un bilet nesimtit de scump, fara atractii aditionale ( inafara de muzica . Multe minusuri. Eu zic ca meritam un festival adevarat, asta nu e festival, e un loc unde se aduna lume, bea bere si se uita la niste oameni pe scena.