Totul sau nimic?

Mic,mare,mediu? O intrebare standard pe care o adresam la al doilea meu job.
Raspunsul cel mai frecvent era mediu.
A doua intrebare standard era: mare sau mic?
Toti raspundeau: dar mediu nu aveti?
Ce concluzii sa trag eu de aici?

N-ati observat ca in general, oamenii se feresc de concret, de exact? Foarte putini sunt cei care spun: Da, dom'le, asta vreau, asta imi place. De ce-i atat de greu sa-ti asumi o alegere? E mai bine sa o faci pe jumatate?
Ok, o sa-mi spuneti ca nimic nu e sigur pe lumea asta. Aici as avea niste contraargumente si as putea insira o lista intreaga cu lucruri sau persoane, care pentru mine sunt 100% sigure, dar ar insemna sa ma laud sau ca traiesc in lumea mea utopica. Sa lasam lucrurile sigure ale celorlalti, sau raportate la ceilalti. Sa ne gandim la noi, la ce ne place si la ce vrem de fapt. Cand esti pus sa alegi, automat alegi calea de mijloc, nu spui alb sau negru, ci intotdeauna gri, chiar daca e bezna in jurul tau.

Ne vedem la concert!

Am inceput cu AC/DC in Budapesta, cautam frenetic bilete pentru concertul de pe 23 martie. Aveam deja planuri de pus banii deoparte, cand dau peste concert: U2 la Milano 31.07.2009.
200 de lire si cu alte 200 sute de lire in plina criza financiara, se anunta vremuri de restriste.
Ne vedem la Milano, Paris sau chiar in Deutschland, caci U2 in Romania sigur nu vin. Era un timp in care speram, but not anymore. Ma duc eu la ei!
Piesa zilei, pentru care m-am hotarat sa plec la Budapesta:

Langa Patapievici la Alba ca zapada

Din pacate nu sunt Julia Roberts in Pretty Woman ca sa plang la finalul unei piese de opera, dar recunosc ca mi-ar fi placut sa-mi arat ceva mai puternic sentimentele fata de spectacolul din seara asta. Alba ca zapada, balet la Teatrul National, un eveniment la care ma bucur ca am fost prezenta.


Apropos,langa mine nimeni altul decat Presedintele Institutului Cultural Roman, H.R. Patapievici, un nene mult mai inalt decat ma asteptam. Stiu, trebuia sa-i pun intrebari existentiale despre mersul culturii in tarisoara noastra draga, dar in mintea mea se derulau intruna spoturile de la Radio Guerrilla, cu Tamango care ii pronunta stalcit numele. Data viitoare, domnule Patapievici!

Cand nu ai ce face ...

De cateva ori pe an renunt la jobul meu de "freelancer" si aleg sa ma angajez "pe bune". Si incep cu Cora, flyere, sondaje de opinii, operatori pc , interviuri la care nu ma prezint . De data aceasta am ales sa imi stimulez un pic creativitatea si am aplicat la Creativity Blueprints.Am raspuns la intrebari de genul 5 lucruri pe care le-ai face cu un borcan, cum promovezi neconventional sacosele ecologice, mi-am imaginat conversatii dintre un iepure si o haina de blana.Cum era de asteptat m-au ales. Workshopul nu s-a terminat dar eu am renuntat deja, pentru ca nu era ceea ce ma asteptam...it sucked.Mi-am pierdut vremea, m-am plictisit desi "ceilalti"(membrii echipei si organizatorii) vor spune ca nu am reusit sa trec o bariera, nu mi-am parasit" spatiul de confort", ca am luat locul unei persoane care merita si si-ar fi dorit sa fie acolo(instructiuni: cititi cu intonatie )din tot sufletelul...vai vai vai sa le plangem de mila. Din moment ce m-ati ales era clar ca sunt mai buna decat cel care a picat si voi vroiati doar spuma de ce sa strici totul si cu zatul.In cele doua zile : am realizat ca Orange Concept Store are aer conditionat si se mandreste cu asta , m-am reapucat de fumat ,am cunoscut rezumatul istoriei stecilului la noi multumita lui Vlad Nanca , am pierdut "Arte Martiale" ,am ratat o iesire cu vechi prieteni, am aflat de un film care pare interesant "Ex drummer" ,de la universitate pana la OCC poti ajunge in 6 minute lejer. Atasez mai jos desenele din timpul worshopurilor (atunci cand ma plictiseam):