Come on baby, ride my bike!

Weekend plin, fucking Monday! Gusturile sunt impartite in casa noastra, dar cum Bucurestiul este suficient de incapator pentru toate 3, ne-am descurcat acceptabil. Atat, doar acceptabil.
Mergem prin trolee, tramvaie si metrouri de vreo 3 ani de zile, dar niciodata nu ne-a dat prin cap sa incercam o bicicleta. Printre examene, autobuze si mosuleti care ne faceau ochi dulci am izbutit sa facem traseul: Facultatea de Drept- Mcdonalds (mica oprire de hamburgers) - Facultatea de Arhitectura ( da, am urcat dealul pana la Universitate, atentie ( ! ), pe bicicleta ) - Bd-ul Magheru- o mica deviere prin spate pe la Scala ( str. Pitar Mos - locul fabulosului examen ) - Piata Romana- Bd-ul Lascar Catargiu ( a mers struna, cred ca masinile aveau rosu ) - Piata Victoriei ( am avut un mic contact cu un biciclist profesionist, in lipsa semnalizarii) - aventura continua pe pista pt biciclisti de pe Soseaua Kiseleff ( doar ca pe contrasens, unde culmea a trebuit sa ne ferim noi de pietoni si nu ei de noi) - printre stradute multe cu nume de poeti nestiuti de noi ( Ady Endre ) - Strada Clucerului ( o intoarcere periculoasa ) - Strada Serdarului ( popas prelungit cu pupaturi, placinta cu branza si struguri ) - Bd-ul Ion Mihalache ( o incercare nereusita de a reintra in circuit, tramvaiul ne-a facut sa ne tremure, ceva mai mult, pedalele sub picioare ) - minunata Calea Victoriei ( o parte frumoasa a drumului, cam mult rosu la semafoare, dar cine le respecta intordeauna? ) - Bd-ul Regina Elisabeta ( un mastodont ne-a incetinit serios inaintarea si aveam verde si-un avant cum rar prinzi ) - inapoi la baza, Centrul de inchiriat biciclete, din curtea Facultatii de Drept.
Durata aventurii - 3 ore , 1 ora insumand toate popasurile.
Noi ne cumparam biciclete, ne-am simtit frantuzoaice prin Paris, ne-am simtit italience pe campiile Italiei, ne-am simtit altfel prin Bucuresti. Nu te uiti pe geam, nu te inghesuie nimeni, poti sa treci lejer pe rosu ( cu cap ), socializezi surprinzator de usor, zambesti mai mult ca de obicei si char te simti bine in pielea ta... doar pedaland. Noi recomandam bicicleta ca pe o terapie, nu pe ploaie, desigur.
Maine revenim cu D'ale Bucurestilor, cum spuneam fucking Monday !

Penisuri și vagine pentru export

Huliganii vizuali atacă din nou .Scandalul IRC se mută de la NY la Berlin și chiar pe centrul vechi al Bucureștiului.Super televiziunile de la noi își exercită dreptul de patria potestas și îi bat la funduleț pe cei care au o viziune diferită de frumusețile rubensiene , de lanurile cu grâu , de tablourile cu mere , flori si fețe ceaușiste.Să ne parfumăm cu vodka de pufoiacă, să ne imbrăcăm in haine de carne de mic și să preamărim Noua Dreapta.

Să ne punem toți pungi pe cap, să facem mătănii si nu cumva să aratăm falusuri și vagine nu în alt context decât cel cu tenta renascentistă, să aruncăm cu pietre in Cristi Neagoe, Benedek Levente , Alexandru Radvan , Sorin Tara și mulți alții, de fapt in toți cei care îndrăznesc să facă artă contemporană . Mă intreb cum ar comenta asta http://www.artnet.com/magazineus/features/kuspit/kuspit9-11-08.asp ?

Balansul dintre ce e acceptabil și ce nu e acceptabil in privința problemei sexualității in artă se reinventează în mod continuu.Dacă urâtul avangardei a fost acceptat ca model de frumusețe de ce sâ fie interzisă o expoziție ca cea de la Atelier 35?E trist că personaje ca Prigoana ajung să devină critici de artă.

Istoria se repetă, in mișcarea avangardistă il avem pe Duchamp, Dali, Ernst, Magritte, avem cadavre”rafinate”, pișoare ca fantani, vivisecția unui ochi(de văzut” Un caine andaluz”de Bunuel) .Ce așteaptă Romania de la tinerii artiști, un Bălașă junior?

Pe scara noastră face curățenie Tanti Stela și ea dă in același ritm cu mopul, ea nu e afectată de tot scandalul IRC, si mulți alții ca ea. România e adormită pe acordurile „Cântării româniei “, dar realitatea e alta și nu toți am rămas prinși in trecut.Suntem cu mult in urma celorlalți,de ex in anii 60 mișcarea Fluxus lua avânt in NY pe când la noi socialismul înflorea.Noi nu am avut miscarea camp,nu am avut un nud care sa se bucure de lipsa sa patetica de pudoare .Sunt etape pe care nu le putem sari, nu mai putem prezenta o Românie cu un Dracula expirat,moaște cu diplomă de doctor și psiholog, fotografii cu cladiri si copii ai strazii , ouă incondeiate si jocuri câmpenești.

Niki de Saint-Phalle Hon

Magritte Rene

Cindy Sherman Untitled 255

Hermann Nitsch Aktion

Marina Abramovici Lips of Thomas

Arta nu e pentru oricine.

De unde si pana unde Virge?

Puteam tot la fel de bine sa ne numim " Un sofer de tir si cele doua flori ale sale" , "Hugh Hefner si iepurasii playboy" sau pur si simplu "Fetele vesele din Drumul Taberei", dar nu a fost sa fie. Spiritul nostru afacerist era debordant in momentul respectiv, eram pe punctul de a ne lansa " taraba cu minunatii" si ne trebuia ceva misterios, usor de retinut si-n primul rand scurt, deci, bine ai venit Virge!
Credem in stele? Absolut! In stele verzi, credem din tot sufletul! Ca tot omul, am alunecat pe coji de banana, ne-am lovit de pragul de sus, iar pasii astia lasa urme de uriasi de la suturile alea primite... spre inaintare, intotdeauna privind in fata.
Virge, o stea?
Peut-être...
Virge nu inseamna flori presate intr-o carte, virge se regaseste in unghiile infipte in carne...
Virge nu-ti sopteste la ureche, tipa, musca si apoi zambeste...te striveste, te saruta si-ti scrie "te iubesc" pe piele, te vrea, te cere si te reneaga...o simti, o mirosi, dar n-o patrunzi. Nu-i acolo pentru ea, e pentru tine si prin tine.
Virge e Steaua torturii, e formata din pamant si aer, Virgo and Gemini, sarcasm si egoism, spirit liber si iscoditor, o gura mare si 6 picioare, Virge e vantul rece pe care il ceri.

Secvente

Studentie, vara nebuna, oameni vechi, planuri peste hotare, blitzuri instant si Bucurestiul toropit...toate astea la indicativul trecut, tot noi eram si atunci, cu palarie, cu un aparat de fotografiat si cu un par zbuciumat.
Jucam la loto? Bineinteles, sa nu-ti desfaci bagajele, cum se fac extragerile cum repede in avion via Mexic, nu cheltuim toti banii, mai pastram cat pentru un bilet de intors in Europa; acum nu conteaza unde, in Europa sa fim, e ca si cum am fi acasa, gasim noi o cale spre Romanica. Sombrero ai? Am poncho, se pune? Hai ca ne descurcam noi, tequilla sa fie si le rezolvam pe toate.
Lucky number 23 nu si-a strigat unicitatea, si-a reprimat spiritul si a ramas o alta bila printre numere, si "... te-ai dus, dulce minune,/S-a murit iubirea noastra / Floare-albastra! ".
Dupa o bere, 2 sau 3(?) ne numaram degetele, vorbim iraniana si neaparat facem striptease la bara imaginara pe care ne-o montam in mijlocul casei. Nu garantam ca berea nu e combinata cu altceva, in acest caz jucam i never did si dirty secrets ies la iveala, impleticit dar cu pasiune spunem ca "barbatii sunt porci si noi ne suntem suficiente" .
Foarfece, pensule, un site, un student la informatica si mult entuziasm... cheia unei afaceri de succes ( credeam noi ). Mici detalii, precum capitalul, lipsa de realism si valul cam mare care ne-a maturat spre mal ne-au facut sa spalam pensulele, sa inchidem culorile si sa ne intoarcem la griul monoton de februarie.
Monotonie in Bucuresti? Nu e posibil, inseamna ca n-ai fost in excursiile foto, nu l-ai cunoscut pe Tataita, n-ai surprins-o pe Floricica in lumina reflectoarelor si iar n-ai observat minunatia cladirilor in paragina, inconjurate de mormane de gunoaie.
Bucuresti-Venetia-Roman un traseu preferat pentru escapade, repede un bilet low cost si spre carnaval. "Bella ciao, ciao...", folkul italienesc e intotdeauna pe gustul nostru, mai ales printre masti, dupa 2-3 guri de Limonce. Daca suntem gloomy "Ich verlasse heut'dein herz" rasuna in toata casa, daca nu vrei si nu vrei sa-ti revii, Lacrimosa isi face efectul intotdeauna. Dar cand arta deschide usa la sufragerie, se aud tot felul de ciudatenii, da, da... canta Meredith Monk, deci, atentie se creeaza! Baby, please don't bugg me, ma relaxez, ascult Sepultura si daca tii neaparat sa ma bati la cap pot schimba oricand with some russian rock, Master is it ok for you?
Au fost cursuri de street dance, o chitara intr-un colt, o motocicleta cu atas ( inca n-am renuntat la ea ), un volkswagen primul model ( cat sa mearga un an de zile ), utopia pana la 5 dimineata, povesti cu bere pe terasa la motoare, frizuri home made, kent 8 si barfe , vecinul de la 8 care batea in teava, feti frumosi imaginari ( in realitate...just guys ) , inimi frante, lasagna, vin rosu si Bucataria ( bine ca nu are gura sa vorbeasca ).
Ce va urma? Nici noi nu stim, avem doar idei vagi, schite, grimase si... posibil tango, manusi, un dulap pentru papuci, o draperie ( ne-ar prinde bine o perdea la dormitor ), o alta grandma's, si acest blog.

Scrisoare catre tatii nostri:

Draga Tata,

M-am lasat de facultate.
Nu mai sunt virgina.
M-am apucat de fumat.

Cu mult drag te imbratiseaza,
A
A
R