one minute city portrait effi si amir

8 zile, si 8 nopti, cadre peste cadre, butoane preferate in premiere, after effects , final cut mac-uri care se restarteaza, sophia care plange in atelier , caini care te alearga in timp ce ii filmezi de pe bicicleta, tigani care striga dupa fiare vechi si apoi iti distrug proiectul, cultul crucii in masina, iris kitchios si cocosi la ora 4. Effi si Amir , doi artisti incredibili, primul meu workshop video , multi prieteni Regele si Regina Ionescu , doi tipi de la master care m-au ajutat cu after effects.....well multumim Regelui Ionescu pentru premii si restul studentilor de la arte pentru votul acordat. Spatiul de la atelierul 6 e plin de amintiri si de urme "vulgare"pe mac-uri, de imagini cu dacii si fotografii cu vibratoare.

Saturday's question

People are better than no people?

Ni se intampla

Conversatie mama-fiica (aka. eu si mama ):
" Si ce mai faci in rest? "
"Bine. Job, acasa, istanbul in scurt timp, examene saptamana viitoare, stii tu."
"Aha. Si altceva? "
" Altceva, ce? Nu, nu ma marit curand."
" Ei, nu spune nimeni sa te mariti, doar sa te gandesti mai serios. Sor'ta ce face?"
" E bine, dar nu cred ca te referi la asta."
" Timpul trece, nici nu va dati seama. Mai lasati si voi mofturile, trebuie sa ai un rost pe lumea asta. Merit si eu sa am nepoti."

Conversatie cu un coleg din Germania:
" Am terminat Facultatea de Arte, dar nu aveam bani. Nu aveam bani, nici sotie, nici nimic. Am hotarat sa ma bag in vanzari."
" Si acum e mai bine? S-au schimbat lucrurile?"
"Ei, nu, sunt tot singur, Am 37 de ani, nu sunt inca insurat, dar oricum barbatii sunt mai mult timp fertili decat femeile, asa ca nu-mi fac griji. La voi e problema, ceasul ticaie."

Comentarii pe langa subiect:
Nu i se intampla des mamei sa faca conversatii de genul.
Eu am 22, el are 37 si problema e la mine!?

Concluzie:
Daca ea nu vrea, eu ma mai duc?

Itinerar

O zi frumoasa!
E oficial, lipsesc doar 2 bilete de avion, dar vor veni in zilele ce urmeaza.

In formula completa, cu 3 geamantane, cu o camera de filmat, 2 aparate de fotografiat, Otopeni si rasete, acesta va fi drumul spre Istanbul pe 17 aprilie.

Am cautat, renuntasem, am cautat din nou, altceva, ce-i drept, ca pana la urma sa dau peste ce cautasem initial si asa in iunie hodoronc-tronc la 2 ore distanta cu minunatul Wizz-air va fi si Barcelona. Sunt convinsa ca Barcelona e in sine de ajuns, dar AC/DC e un scop in sine, asa ca vom fi pe Estadi Olímpic Lluís Companys de Barcelona pe 7 iunie.

Sometimes you can't make it on your own, but not this time. Proaspete de jumatate de ora, cu Berlin inscriptionate pe ele, sunt biletele la U2. "Nu mai intind mana spre o holograma 3D", voi urla, voi aplauda, voi trai in sfarsit "With or without you".

N-au fost planuri, au aparut de pe o zi pe alta, au trait o perioada scurta de incubatie in visare si acum sunt reale, sunt palpabile.

Flannery O'Connor

"A life of Flannery O'Connor" de Brad Gooch, o biografie care mi-a starnit interesul. Am dat intamplator peste un articol despre O'Connor, n-am citit nimic scris de ea, dar ca niciodata as vrea sa o descopar inainte de a-i rasfoi cartile. 

O'Connor described herself as a "pigeon-toed child with a receding chin and a you-leave-me-alone-or-I'll-bite-you complex." When O'Connor was six she taught a chicken to walk backwards, and it was this that led to her first experience of being a celebrity. The Pathé News people filmed "Little Mary O'Connor" with her trained chicken, and showed the film around the country. She said, "When I was six I had a chicken that walked backward and was in the Pathe News. I was in it too with the chicken. I was just there to assist the chicken but it was the high point in my life. Everything since has been anticlimax.”

Der Himmel über Berlin

Als das Kind Kind war
war es die Zeit der folgenden Fragen:
Warum bin ich ich und warum nicht du?
Warum bin ich hier und warum nicht dort?
Wann begann die Zeit und wo endet der Raum?
Ist das Leben unter der Sonne nicht bloß ein Traum?
Ist was ich sehe und höre und rieche
nicht bloß der Schein einer Welt vor der Welt?
Gibt es tatsächlich das Böse und Leute,
die wirklich die Bösen sind?
Wie kann es sein, daß ich, der ich bin,
bevor ich wurde, nicht war,
und daß einmal ich, der ich bin,
nicht mehr der ich bin, sein werde?

Lied Vom Kindsein
Peter Handke

Ce sa iau ca sa nu mai tusesc

Lumea ne cauta pe google, crezand ca dau de vreun leac de tuse. M-am hotarat ca daca tot ajung pe pagina asta, sa le dau si niste remedii ca sa nu vina totusi degeaba. Asa ca, din experienta mea cu tusea va impartasesc.
Pentru cei mici, stiu doar ca siropul de tuse nu e foarte recomandat, mai ales la cei sub 2 ani. Un tratament eficace pentru tuse il stiu de la mama, era o tortura pentru mine, dar n-aveam de ales, este vorba de renumitul ceai de ceapa, are un gust oribil dar functioneaza. Se iau, cred, vreo 2-3 cepe, se curata si se pun intregi la fiert intr-un ibric cam pentru ceai, cafea etc. Se lasa la fiert pana se inmoaie cepele, va capata un aspect mai vascos, apoi se strecoara, se adauga zahar sau miere, ca sa fie mai suportabil. Am citit undeva ca ar trebui sa se bea doua cani pe zi, eu insa imi aduc aminte ca mama imi punea intr-un paharel ( jum. din cantitatea unei cani ), dar stiu ca era foarte consistent si il beam foarte greu pentru ca nu era ca un ceai normal, sau mintea mea de copil distorsiona totul si facea sa mi se para si mai groaznic decat era in realitate. Beam maxim doua paharele de ceai, nu cred ca am baut vreodata mai mult.
De cand sunt mare, trece de la sine, sau daca nu, ii dau cu sirop de tuse: Stodal, Humex( nu prea m-a impresionat ), si ceai cu miere ( functioneaza doar pe moment ).
Sanatate va doresc!

Do you know who i am-Olafur Eliasson

U2360 Tour Dates

Am asteptat, asteptat si iar asteptat si-n sfarsit s-au publicat datele concertelor aici.
Ne vedem la Barcelona, Milano sau Berlin? Pe 13 martie se pun in vanzare primele bilete, adica cele de la Milano, so think fast!

O zi de primavara

" Iti doresc ca ziua de 8 martie sa fie asemenea unui buchetel de ghiocei, care sa iti umple sufletul de bucurii, iar pasii vietii tale sa fie parfumati de mireasma florilor de primavara. La multi ani! "

Si pentru ca sunt o ipocrita, in loc de "Sictir!", reply-ul acestui mesaj va fi : "Multumesc pentru gandurile bune, sa ai o zi frumoasa!".

La vita e bell(e)a!

Despre Femei in Lumea lor

Sunt in bucatarie, fumeaza si barfesc. Maine le gasesti tot acolo, invartindu-se in jurul aragazului, deschizand frigiderul, curatand un catel de usturoi, sorbind ultima gura de vin din paharul altcuiva, care intotdeauna se ofera sa le ajute. "Multumesc, ma descurc. Stai acolo, vorbeste-mi, poti sa-mi si canti sau pur si simplu sa te uiti la mine."

Nu intra in coafor, nu sunt ele, sunt niste holograme perfecte, fara cusur. Fiecare fir de par e la locul lui, un contur impecabil, niste gene lungi si grele. Le auzi, dar trebuie sa intelegi, au un rol de jucat, in asta consta farmecul. "Imi place rimelul tau, iti face niste gene incredibile. Ce marca e?" " Serios? Ah, e o nimica toata, e Bourgeois." Inchide usa si iesi, ah si foarte important, nu-ti uita ziarul pe masa, n-o sa-l mai gasesti printre toate revistele Unica, Tabu, Cosmopolitan, Diva Hair, Tango, Joy. Te-am ametit? Iesi putin la aer, o sa te simti mai bine.

Isi iau blugii evazati, arunca pantofii intr-un colt, isi incheie sireturile la tenisi, prind o esarfa din mers  si-ti striga de pe casa scarii ca nu intarzie. "Sa mananci!" Beau o bere, doua, trei, rad de penibilii geluiti care stau la bar, fac proiecte marete, vorbesc despre calusari, isi critica una alteia frizura neglijenta si canta intr-un suflet Let's dance. "Mai fumam ceva?"

E tarziu. Ne culcam? Hai sa-ti usuc parul, sa nu te culci cu el ud.

Romania te urasc!

Nu, pentru strazile inexistente, nu pentru imbulzeala din 41, nu pentru fetele imbufnate de care ma izbesc zilnic, nu, nu, nu! Te urasc pentru ca nu ai un stadion! Te urasc pentru ca nu ai un Wembley, un Stade de France sau un San Siro!

U2 3D la Movieplex, nimic mai frustrant! N-am aplaudat, n-am cantat, n-am dansat, n-am urlat, am stat comod pe scaun si atat. Doar ochii imi strigau din toti rarunchii, dar erau in spatele unor ochelari asa ca nu i-a auzit nimeni. Am fost o invalida, o muta, o neputincioasa, un spectator cuminte si rece. N-am plecat nicicand mai trista de la un "concert".

Romania, chiar te urasc!

P.S. "No line on the horizon" e de abia la a treia ascultare. Imi dau cu parerea la a 10-a. Insa vocea lui Bono imi aduce aminte ca sunt totusi cei de la U2, versurile imi mai zic cate ceva, dar in rest nu ma incearca niciun simtiment inaltator. Mai ascult.